Decorul, atmosfera, în prezenţa unui tribunal format din tovarăşi bine cunoscuţi, precum generalul Stănculescu, subalternul său, îl determină să încerce, în primul rând, să pună puţină ordine în această situaţie inedită, pe care o consideră scandaloasă. Procesul va dura mai puţin de o oră. Este condus de colonelul Gică Popa. Procurorul Dan Voinea e încadrat de doi avocaţi. Generalul Stănculescu, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu sunt acolo, cât se poate de vizibili, identificaţi şi recunoscuţi. În mai 2009, Dan Voinea se eschivează să răspundă la o întrebare precisă: "Cine v-a dat ordinul să fiţi prezent la Târgovişte?" Nici un răspuns. Tânăr căpitan în decembrie 1989, Dan Voinea s-a supus unui ordin, dar din partea cui? Filmul procesului, dar în versiune trunchiată, este difuzat în seara de 25 decembrie la televiziune... Uluiţi, telespectatorii asistă la un dialog al surzilor. Tribunalul se prezintă ca tribunal al poporului. Ceauşescu contestă! După părerea sa nu se poate vorbi de revoluţie, deci nici de tribunal revoluţionar! Deci nici de aşa-zis tribunal al poporului. În chip raţional şi în numele respectului pentru instituţii, el cere să fie audiat de marea Adunare naţională! Neînţelegere flagrantă: nu mai există Marea Adunare Naţională, dat fiind că organele vechiului regim au fost desfiinţate în seara de 22 decembrie... Deci, confirmă Ceauşescu, pe bună dreptate, "aceasta este o lovitură de stat!" [pag. 150-151]