Întruna din zile s-au prezentat la primăria din Stremţ doi ofiţeri ruşi pentru a solicita primarului ca pentru a doua zi să-i asigure vreo zece căruţe pentru a transporta muniţie din staţia CFR Teiuş la fostul aeroport militar din Coşlariu. Și cum cei doi ofiţeri ruşi nu cunoşteau limba română, iar cei din primărie nu cunoşteau limba rusă, le-au fost încurcate puţin planurile. În acest caz s-au hotărât să apeleze la câţiva stremţeni, foşti prizonieri în Rusia în primul război mondial. Întâmplarea a făcut să fie găsit unchiul meu Pătrânjan Ioan care s-a prezentat la primărie pentru a dialoga cu ofiţerii ruşi. .......................... După un dialog de câteva minute, unul din ofiţerii ruşi l-a întrebat pe unchiul meu unde a învăţat limba rusă, pentru că o vorbeşte foarte bine. Unchiul meu i-a spus că a învăţat-o în Siberia. Rusul a zis că Siberia e mare şi l-a rugat să precizeze în ce parte a Siberiei a stat. Unchiul i-a răspuns că în oraşul Vladivostok. Ofiţerul rus i-a zis că e oraşul său natal şi l-a întrebat la cine a lucrat. Unchiul meu i-a răspuns că la un boier Pavlov, care avea un copil pe care-l plimba des cu trăsura. Ofiţerul a rămas ca paralizat la aceste vorbe. Cu un ton blând l-a întrebat dacă nu se numeşte Ivan. Când unchiul a văzut că-i spune pe nume l-a recunoscut ca fiind fiul lui Pavlov. S-au îmbrăţişat, lacrimile de bucurie curgeau şiroaie fiind o întâlnire de nedescris. După această întâlnire unchiul i-a invitat pe ofiţeri la el acasă ca să-i poată servi cu un pahar de vin. Cum unchiul meu stătea în partea de sus a satului, la o distanţă apreciabilă de primărie, această întâlnire a fost planificată la locuinţa lui Avram Ștefan. Mergând pe drum spre locuinţa acestuia, ofiţerul rus Pavlov şi-a exprimat dorinţa de a mânca o papară (omletă) pentru că aşa ceva nu a mai mâncat de când a plecat de acasă. [Ioan Pătrânjan, Avram Ioan Vlad, pag.228] Vizitatorii acesti pagini, interesaţi de această cartea se pot adresa direct Dlui Cristian Florin Bota - bcfalba@yahoo.com , tel: 0721238036