Preşedintele dădu cuvântul avocatului care trebuia să-l apere de Monseniorul Ghika şi pe încă alte nouă persoane. Când se sculă, avocatul îşi numi clineţii, iar când Monseniorul Ghika şi-a auzit numele, a sărit dintr-o dată în picioare şi a strigat cu o voce extraordinar de puternică: „Nu vă permit să vorbiţi în numele meu!” Avocatul tăcu, iar preşedintele îi spune Monseniorului Ghika: „Este un drept al tău să fii apărat de un avocat din oficiu. Aşază-te!” Monseniorul Ghika a răspuns: „Am studiat dreptul şi ştiu ce drepturi am. Mă apăr singur.” Preşedintele a strigat: „Aşază-te!” Iar avocatului i-a spus: „Luaţi cuvântul”. Când avocatul a început din nou să vorbească, Monseniorul Ghika a ieşit din boxă, s-a dus în faţa avocaţilor şi, cu mâna ridicată, a strigat: „Nu vă permit să vorbiţi în numele meu!” Monseniorul era în sutană, fără guler. Acesta i-a fost luat, fiind din celuloid dur, ca să nu servească drept instrument de sinucidere. I se vedeau gâtul şi pieptul gol. N-avea cămaşă. Figura lui era înspăimântătoare. Cu barba şi părul său alb, părea un profet ieşit din mormânt. Toţi erau înmărmuriţi. În sală era o linişte mormântală. Mă gândeam că aşa trebuie să fi fost Ioan Botezătorul în faţa lui Irod, când i-a strigat: „ Nu ţi-e îngăduit să ţii la tine pe soţia fratelui tău!” Niciodată nu voi uita această scenă.
Avocatul n-a mai pronunţat nici un cuvânt. Preşedintele a dat ordin la doi miliţieni să-l ia cu forţa pe Monseniorul Ghika. Îmi pare că-l mai văd încă, opunându-se cu toate puterile. Cu o mână se ţinea de boxă, chiar în faţa mea, iar cu cealaltă a apucat banca pe care erau aşezaţi avocaţii.  Cum se poate explica aceasta nu ştiu, dar aceşti miliţieni, oameni mari şi viguroşi, n-au fost în stare să-l urnească din loc. Şi totuşi, nu cântărea nici cincizeci de kilograme. Părea o stâncă. Preşedintele privea uluit, cu gura căscată. După câtva timp miliţienii s-au dat bătuţi, l-au lăsat şi priveau spre judecători. Preşedintele s-a consultat cu asesorii săi şi au părăsit sala. La fel au făcut şi ceilalţi. Atunci au venit miliţienii, cu ochelarii, pentru a ne scoate şi pe noi. L-au luat şi pe Monseniorul Ghika şi l-au dus la garaj, dar pe noi ne-a readus în sală şi procesul a continuat. [pag. 127-128]