Ne coborâm la Bălţi, unde ne întovărăşeste, la gară, şi proprietarul polon. Staţia e împodobită cu steaguri roşii şi albe pe toţi stâlpii. - De ce această serbare ? Vreo biruinţă, întreb eu. - Nu, nu, spune râzând în gura mare ? şi cîţiva ofiţeri foarte gătiţi, se primblă pe lângă noi ? nu e nici o biruinţă şi nici o retragere nouă. Trebuie să fie o serbare naţională, o zi de nume a ? cuiva ?. De fapt, e aniversarea tinerei, frumoasei, bunei şi nenorocitei împărătese Alexandra. Ofiţerii care se primblă cu lentele de aur de-a curmezişul pieptului, ţinând sabia, nu merg la răsboiu, ci gustă plăcerile ? micii garnisoane ?. Cei ce se duc sunt traşi la sorţi şi aceştia sunt bucuroşi că sorţul i-a cruţat. Afară mulţi izvocici, în dosul gării mari, roşii, cu inscripţii în litere slavone, împodobite. Sînt evrei şi câte un creştin, care poartă şapcă muscălească ori de e ? moldovean ?, ori de sînt ? muscal ?. Vezi birje cu un cal : ? odnoconi ? şi birje cu doi. Preţul pentru dusul în oraş, care se află destul de departe, e cincizeci de copeici. [pag 50-51]