La anexarea Bucovinei de austriaci erau deci prin aceste părţi şi ruşi de obârşie. Cu vremea însă, ei deprinseră bine româneşte şi vorbiau numai în limba ţării. Austriacii n-au apucat decât o singură limbă a Bucovinei. Deci se făcuse cu dânşii ca şi cu acei ruşi pe cari cucerirea românească din vremea lui Petru Muşat şi aceea din timpul lui Ștefan cel Mare îi găsiseră în ţara Șepeniţului şi în părţile de peste Prut ce se ţineau de Pocuţia. Ruşii îşi pierduseră astfel limba şi printru aceasta firea lor deosebită. Oameni puternici, frumoşi, cu părul castaniu-deschis şi ochii albaştri blânzi se agrăiau numai româneşte. Îndată ce Austria ajunse stăpână şi iarăşi nu mai fu o graniţă de spre Galiţia, începu o nouă descălecare rusească. Încă de prin 1780-90 erau sate unde se vorbia româneşte rău, altele în care limba noastră n-o înţelegeau toţi locuitorii [pag 255-256]