Dar să facem un inventar rapid al „suprafeţei”. Ceea ce sare în ochi, mai ales când priveşti spre „vârf”, este o aglomeraţie de personaje mediocre şi hrăpăreţe, care au luat ţara în stăpânire cu o îndrăzneală iresponsabilă: demagogi, inculţi, lacomi, siguri de sine, băşcălioşi fără haz, agresivi, triviali, situaţi, comportamental, între mahala şi „petrecerea tovărăşească”. E destul să vezi cum merg sau să le priveşti portretele, ca să te înfiori. Nu e vorba dacă sunt frumoşi sau urâţi, graşi sau slabi.  E vorba despe expresia chipului lor: cvasi-inexistentă. E vorba de privirea obtuză, de felul cum e distribuită osânza pe fălci şi ceafă, de ochii nesemnificativi, îngropaţi în pleoape uleioase. Când deschid gura îţi dai imediat seama că sunt nişte flaşnete ignare, pentru care limba ţării e o căruţă stricată, iar politica, o şmecherie de bodegă.  Fură ca-n transă şi ca-n codru.  Când sunt prinşi, se simt victime „politice” (adică, mă-nţelegi, „colegi” cu d-alde Iuliu Maniu şi Petre Ţuţea) sau se îmbolnăvesc subit de toate bolile pământului, pe care în timp ce delapidau nu le-au simţit niciodată, sau le-au ţinut, eroic, în frâu. Puşcăria îi transformă, oricum, în scriitori de viitor. Sunt fecunzi ca nişte campioni ai literelor, produc cel puţin două „studii” pe an, aşa încât te întrebi, dacă nu cumva, de dragul ştiinţei şi al literaturii, n-ar trebui condamnaţi pe viaţă.
Instituţiile ajunse pe mâna unor astfel de inşi se smintesc şi ele până la avarie. Oamenii legii încalcă legea, poliţiştii tulbură ordinea publică (cu câte un viol nevinovat sau cu mici şpăgi binemeritate), reprezentanţii fiscului (mai ales cei de la „anti-fraudă”) sunt prinşi cu mâţa-n sac, parlamentarii (adică „legiuitorii”) sabotează aplicarea legilor şi inventează legi pentru înflorirea şi protejarea ogrăzii proprii, „poporul” pe care îl apără avocatul poporului e alcătuit din vreo doi-trei politicieni „cu probleme”, gazetari pro-USL ieri sunt, azi, anti-Ponta, fiare mediatice de la Antena 3 lucrează astăzi „obiectiv”, la Realitatea TV, ba chiar la B1 TV, calomniile sângeroase nu sunt nici asumate cu scuze, nici pedepsite de „organul” competent, ci, dacă li s-a dovedit reaua-credinţă, băgate dezinvolt sub preş. În diverse studiouri de televiziune oameni pe care îi credeai onorabili consimt să apară şi să stea de vorbă cu tot soiul de golănaşi şi ţoape, iar divertismentul de care telespectatorii au parte mai peste tot consacră drept vedete (şi deci, „modele”) manelişti euforici sau nervoşi, dansatoare din buric, fese botoxate şi caftangii de şatră. Ore întregi, luni de zile, seară de seară, ai ocazia să faci cunoştinţă cu tribulaţiile abisalului Leo de la Strehaia, un soi de Casanova naţional, copleşit de necazuri inconturnabile din cauza eternului feminin, întruchipat perfid de Loredana Chivu şi Dana Criminala... Guţă bate în direct, Oana Zăvoranu e sfătuită să-şi poarte dessou-urile pe dos ca să scape de vrăji, Prigoană şi fosta consoartă trăiesc a 329-a criză „definitivă” a căsniciei lor.    [pag. 326-328]