? Investitura mea de patriarh (1 noiembrie 1925) a fost desigur ceva grandios. Populatia Bucurestilor se adunase, sute de mii, de-a lungul strazilor de la Mitropolie la Palat. Am presimtit asta ; de aceea am întocmit astfel programul ca sa ma întorc nu în careta regala închisa, ci ca un patriarh democrat, coborându-ma din palat jos în mijlocul turmei cu noua cârja. A fost o procesiune neuitata.