Mă pregătesc să ies pe uşa blocului, când văd ceva în cutia poştală. Este un plic expediat de serviciul de paşapoarte. Hârtia oficială din plic mă invită să îmi ridic paşaportul. În jumătate de oră sunt în strada Iorga, unde era situat Serviciul paşapoarte al R.S.R. Mă prezint la ghişeul de eliberare al documentelor. Îmi înmânează un paşaport. Are culoarea maro-cărămizie , scris cu litere de aur. Conţinea stema R.S.R. şi scria: „PAŞAPORT pentru persoane fără cetăţenie”. Îl desfac. Pe prima pagină, este scris PAŞAPORT PENTRU PERSOANE FĂRĂ CETĂŢENIE ÎN ROMÂNIA, RUSIA ŞI FRANŢA” urmează seria E-114337, Data naşterii 27.11.1953 şi Locul naşterii – Vălenii de Munte R.S.R. Data de eliberare – 10.11.1980. Fireşte că mi se confiscă buletinul de identitate, certificatul de naştere original şi orice document românesc. Singurul document din posesia mea era acest paşaport.
Ies în fugă din clădirea paşapoartelor şi merg în parcul Ioanid, unde mă aşez pe o bancă, ca să îmi adun gândurile. Mă tot uit la Paşaport şi mă gândesc: pentru asta am suferit atâţia ani? Pentru asta am fost arestat, bătut, exilat, maltratat? Nu!!! Nu pentru asta. Eu nu am dorit niciodată să părăsesc România! Am dorit să am dreptul de-a vizita lumea, să văd cu ochii mei câte ceva din ce am învăţat la şcoală, să am dreptul de-a vizita muzeele şi de a cunoaşte prin simţurile mele arta lumii şi, apoi, de a avea posibilitatea revenirii în ţara mea ca o persoană mai instruită. Şi acum, sunt forţat să-mi părăsesc familia, mama, iubita, prietenii, întrucât dreptul meu obţinut prin naştere era încălcat de oficialităţi, dreptul la cultura naţională, precum şi dreptul de-a aparţine unui popor, unei ţări. Sunt descetăţenit, gonit ca un câine în afara cetăţii. De fapt, eliberat dintr-o puşcărie masivă în care cei închişi şi condamnaţi sunt numai cei nevinovaţi! NU, NU SUNT CRIMINAL. În R.S.R. criminalii gonesc oamenii cinstiţi. Sfârşitul mă loveşte, mă bulversează! Nu Mai Sunt Cetăţean Român! Sunt străin în ţara mea. De fapt, sunt mai prejos decât străinii, căci ei au drepturi şi în România, eu nu am niciun drept. Ce-am făcut pentru a fi tratat ca un paria? Nu am drept de muncă, Nu am drept de sănătate, Nu am drept de vot. Eeeei, e bine! În R.S.R., nimeni nu are cu adevărat drept de vot. Oficial, în România, începând de azi, nu am dreptul să exist. Eu am vrut să ne bucurăm toţi de aceste drepturi, care aparent, erau incluse în Constituţia comunistă.        [pag. 88-90]