Am avut o licărire de explicaţie făcând legătura cu un alt aspect al vieţii, de care tocmai ne-am ciocnit..., deşi ajunsă la pensie, în loc să se odihnească, trebuie să-şi caute de lucru. A fost intervievată de mai multe „fâţe” superficiale, obraznice şi lipsite de suflet. Pentru un om de valoare azi nu mai este loc. Ne-am dat seama că s-a schimbat generaţia! „Nulităţile” pe care le-am văzut trecând prin şcoală sunt acum în posturi şi au monopolizat toate nivelurile, imprimându-şi pretutindeni mediocritatea!
Corolarul este că premierii multor ţări europene nu sunt excepţii, ci exponenţii generaţiei lor! Vezi la francezi, vezi la români...
Lumea s-a mai schimbat şi altfel: s-a schimbat natura „totalitarismului”.
Pe vremuri, erau cei „de stânga”, care militau pentru un stat puternic, care să impună cu forţa „omul nou”, solidar, care să asigure „egalitatea”... O bună parte a mijloacelor de producţie era naţionalizată, dar, mai ales, era „naţionalizat” spaţiul vital al individului. Înghesuiala din mijloacele de transport, din internate, din cantine, din casele domneşti împărţite în apartamente „cu acces comun”, din taberele de şantier, ... din lagărele de muncă, din trenurile de vite care duceau oameni,... făceau să se şteargă orice urmă de individualitate. Omul era silit să uite că poată acea „scânteie de lumină” identificată de Meister Eckhart, mistic renan de pe la 1200 – scânteie care constituia contraponderea la „der bestirnte Himmel über mir” – „cerul înstelat deasupra mea”, care-l minuna pe Kant. Omul devenea maşină, bestie - în fine, neom.
Astăzi sunt tot cei „de stânga” care militează „invers”. Ei sunt cei care impus zgomotos şi violent „corectitudinea politică”. Ei sunt cei care cer ştergerea frontierelor, mondializarea, metisajul, uniformizarea... sărăciei, ridicarea oricăror bariere din calea „libertăţii”.
„Libertatea” de astăzi înseamnă pentru ei renunţarea la orice frontieră, inclusiv la frontiera ruşinii, a intimităţii, inclusiv la frontiera „biologică”, cea care ar trebui să asigure menţinerea omului ca specie naturală. Mariajul „pour tous”, la fel ca şi intruziunea oficializată, via internet, în toate căminele şi spaţiile publice  sau private, sunt doar câteva exemple de renunţare la „frontiere”, ca să nu spun că, în ciuda „liberalismului economic”, omul nu este decât aparent stăpân pe „propria sa viaţă privată”, care ar trebui să-i aparţină, dacă n-ar fi partea pe care i-o fură statul sub formă de taxe şi impozite!
În decurs de un secol s-au perindat patru dictaturi: bolşevică, nazistă, colonialistă, mondialistă. Să sperăm că şi ultima dintre ele va trece, lăsându-ne încă în viaţă!. [pag . 43-45]