Cu privire la Noël, Aimée mi-a telefonat și mi-a spus mulțumită că se întorsese la München, că era bine și că începuse să lucreze din nou. În schimb era speriată, fiindcă Emil Georgescu, redactor la postul de radio Europa Liberă, fusese înjunghiat.  Acesta nu se prea înțelegea cu Noël, de fapt dorind să-l înlocuiască la conducerea postului. Ulterior, am citit în cartea lui Șerban Orescu, mai sus citată, pp 38-39, că Emil Valer Georgescu, care era născut în 1929, absolvise Facultatea de Drept în țară, fusese procuror, iar în 1973 plecase cu soția, Lidia, din țară și nu s-au întors. A fost înjunghiat cu 22 de lovituri de cuțit în garajul unde-și ținea mașina, de doi mercenari francezi, scăpând, fie  printr-o minune, fie pentru că moartea lui nu fusese dorită. Pentru că Radio Europa Liberă denigra regimul de la București și susținea disidenți ca Paul Goma, Doina Cornea, Dorin Tudoran, Radu Filipescu, Mircea Dinescu, sau scriitori ca Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Ceaușescu căuta să acționeze prin intimidări. Emil Georgescu a murit și el de cancer, fără să se știe dacă a fost vorba de moarte naturală sau indusă. Alt eveniment brutal al anului a fost asasinarea la 6 octombrie a lui Anwar el-Sadat, președintele Egiptului, motivul fiind că semnase tratatul cu Israelul.

M-am bucurat să primesc o scrisoare neașteptată de la Tante Maya, mama Tănțichii și a lui Puiu Naiculescu. Dar când am citit-o, m-am bucurat mai puțin.  Maya mă anunța că Georgică Costea, soțul Ancăi, fiica lui Puiu, a reușit să plece din țară și că așteaptă viza de intrare în SUA. Întrebarea era dacă el putea locui la noi până avea să se descurce singur, sperând ca Anca să-l urmeze curând. Eram cu scrisoarea în mână și-mi era greu să realizez ce problemă neașteptată îmi picase pe cap. M-am frământat pentru că, pe de o parte, îl văzusem pe Georgică o singură dată, când am fost la București, și practic nu știam pe cine aduc în casă și oricum constituia o problemă, iar pe de alta, era obligația oricărui exilat să-l ajute pe altul, mai ales când cererea venea din partea Mayei, vecina de moșie de la Bârca, mama bunei și dragei mele Tănțica. Maya care stătuse lângă mine și mă învățase ce să fac în timpul înmormântării bunicii mele Manini. Cu Rudi am hotărât să-l primim pe Georgică și i-am răspuns Mayei în acest sens. El a sosit în cursul lunii mai.  [pag. 270-271]