Eu eram preocupată să procur actele necesare depunerii cererii mele pentru aprobarea de viză, ce ar fi trebuit să se aplice pe pașaportul din care reieșea că sunt soția lui Ștefan. Alergam de colo-colo printre birocrați, în vederea realizării scopului meu, și aveam de gând să depun toate eforturile. Din acest motiv, nu am plecat vara la Genune, am rămas cu Maman Titi la București. Să mai schimb drumurile, mai mergeam cu Aimée în strada Lipscani să găsim o stambă mai acceptabilă pentru rochii de vară, ca să împrospătăm o garderobă învechită, ceea ce nu era un lux. Dar nici pentru această necesitate nu prea era timp, pentru că domnea frica permanentă de arestare și gândul la cruzimea din penitenciare. Mă gândeam unde or fi mama și Nenea Ionel, despre care nu se  mai știa nimic.

Sovietizarea țării continua în ritm susținut, în august au avut loc trei schimbări importante. La 3 august s-a promulgat Legea Reformei Învățământului, după modelul sovietic, când s-au desființat școlile private. Împreună cu Aimée am fost îndurerate să aflăm că din școlile catolice, Notre Dame de Sion și Pitar Moș, unde ne-am petrecut anii frumoși ai adolescenței, au fost înlăturate călugărițele și preoții, considerați reacționari. Am fost dezgustată să aflu că Școala Centrală unde am învățat trei ani se numea acum Liceul Zoia Kosmodemianskaia. Iar la facultate aflasem că taxele de plătit pentru cursuri erau stabilite în funcție de averea părinților, iar cei înstăriți erau amenințați cu eliminarea. Pe Baby l-am văzut mai rar de când renunțasem la anul IV de facultate și de când intrasem în vria cu actele plecării, mă izolasem de toți și de toate. Baby mi-a spus că la anul IV se adăugase un curs de marxism. Atunci, cu ocazia reformei o mare parte a profesorilor universitari au fost disponibilizați ori transferați în cercetare. Alții au fost arestați din motive politice și condamnați; mulți au murit în închisori, cum a fost cazul lui Istrate Micescu, Hanibal Teodorescu, I.N.Fințescu și George Strat etc. Am mulțumit lui Dumnezeu că tata deocamdată scăpase și eram bucuroasă că nu eram studentă activă, pentru că puteam fi exmatriculată.   [pag. 344-345]