Sesizând manevra concepută de Comandamentul german, Comandamen-tul sovietic a început să-şi retragă, în cursul nopţii de 3 spre 4 octombrie, forţele principale sub protecţia elementelor de contact, care, după un puternic bombardament de artilerie, s-au retras rupând contactul, în dimineaţa zilei de 4 octombrie1941. Imediat, trupele germane şi române au trecut la urmărirea inamicului, care a opus primele rezistenţe cu ariergărzile, pe şanţul anticar din faţa Melitopolului şi a lacului Molocinaia. Concomitent, la 4 octombrie, Grupul 1 blindat „von Kleist” a început deplasarea din zona Orechov spre sud, cu majoritatea forţelor pe direcţia Blagovescenka-Beredtovaia, iar cu o parte din forţe către Bol. Tocmak, ameninţând din ce în ce mai puternic flancul şi spatele grupării de forţe sovietice aflate în retragere spre est. Urmărite continuu de trupele Armatei 11 germane şi al Armatei 3 române, lovite puternic din aer de aviaţie şi ameninţate de înaintarea rapidă a Grupului 1 blindat „von Kleist”, marile unităţi ale armatelor 9 şi 18 sovietice, a căror situaţie devenea tot mai critică, au încercat cu disperare să se salveze din încercuirea ce se contura din ce în ce mai evident. Înaintând pe drumuri desfundate de ploi, brigăzile române de vânători de munte şi de cavalerie au reuşit să realizeze etape de 35- 40 km la vânători de munte şi de 65-70 km la cavalerie.

În seara zilei de 8 octombrie, trupele sovietice, încercuite de  Armata 3 română, corpurile 30 armată şi 49 alpin germane şi de Grupul 1 blindat „von Kleist”, au încercat fără succes să rupă frontul spre sud. A doua zi, inamicul a opus o ultimă rezistenţă în sectorul Novo Poltavka, Obisto, est Berestovaia, sud-est Pologi- Semienovka. Zona încercuită a fost restrânsă treptat, apoi fragmen-tată (iniţial în trei şi după aceea în două zone mai mici), fiind lichidată la 12 octombrie. În final, au fost capturaţi peste 60.000 de prizonieri, precum şi o cantitate apreciabilă de armament şi de diverse materiale de război.

Victoria obţinută de trupele germane şi române în bătălia de la Marea de Azov a avut o importanţă deosebită în plan operativ, dând posibilitatea Armatei 11 germane să-şi concentreze toate forţele pentru reluarea ofensivei către Crimeea. [pag.79-80]