?Un anumit domn, pe nume Sartre, vizitând închisorile germane în care erau deţinuţi terorişti, bărbaţi şi femei, membrii ai celebrei bande Baader-Meinhof, a demascat opiniei publice pe ?nemiloşii temniceri? ce-i deţineau în condiţii de izolare ?inumane? pe criminali. Condiţiile inumane însemnau : higienă, alimentaţie substanţială, cărţi, televizor, vizite, asistenţă juridică. Nu l-am auzit pe acest domn protestând împotriva condiţiilor din lagărele şi puşcăriile create de regimurile marxisto-comuniste. Poate însă că domnul Sartre ar fi putut fi convins de mărturiile lui Nicolae Cîrje pe care le relatează Mircea Eliade. Citez: ?Citesc în America amintirile lui Nicolae Cîrje; în 1947 a fost răpit de pe stradă, din centrul Bucureştilor, şi ?judecat? secret, fără apărare, cu baioneta în spate, de către un tribunal sovietic al grupului de armate Sud, instalat într-o veche închisoare cu ziduri groase şi umede, din vremea turcilor, pe fosta stradă carol din Constanţa. Douăzeci şi cinci de ani de muncă silnică în lagărele Republicii Mordovskaia pe Volga, o regiune acoperită de păduri imense...?