În Câmpulungul interbelic putea fi zărit, mai ales în sezonul estival, trecând pe străzile oraşului sau apucând drumul Drăceştilor, al Creţişoarei ori al Groşanilor un călător puţin ciudat după aparenţe, purtând întotdeauna în buzunarul hainei sale un aparat de fotografiat Kodak. Din când în când se oprea, făcea o fotografie ori scotea un creion bine ascuţit pentru a schiţa rapid o figură interesantă venită la târg, un chip de cioban sau de căruţaş, o nevastă veselă surprinsă la strânsul fânului ori la înălbitul pânzei la gârlă. Misteriosul călător avea ochiul proaspăt al „străinului”; ştia întotdeauna unde să zăbovească, ce să surprindă pe retina aparatului de fotografiat, cu cine să stea de vorbă şi ce să întrebe. Ceea ce pentru cei din jurul său nu avea niciun preţ, pentru el reprezenta un document. Aşa trebuie să fi apărut în ochii câmpulungenilor insolitul Nicolae Th. Ştefănescu ... 

(Continuare)