Politică şi absurdă este şi formula ?oraş-martir?, indicator, chipurile, definitoriu pentru identitatea unui oraş, indicator care, alături de cele mai vechi şi administrative, ne întâmpină de la intrare în unele oraşe din România postcomunistă. Este nedemn să utilizăm un astfel de topos geografico-eroic. Unii dintre noi, cei mai mulţi, ne bucurăm de efectele jertfei eroilor (chiar şi nostalgicii comunişti !), jertfă a celor puţini, care au dorit pentru semenii lor o ţară care să nu mai semene cu o cuşcă de oţel. Dar, din nefericire, cei mai mulţi dintre noi am fost cei care au privit ?revoluţia televizată? sau, mai rău, am stat cuminţi la coadă, în miezul zilei de 21 decembrie 1989 (cum s-a întâmplat pe strada Brezoianu din Bucureşti) pentru o ?rudă? de salam de vară şi câteva portocale. În acest timp, în Piaţa Universităţii, cordoanele de uslaşi izolaseră protestatarii în grupuri de cel mult 50 de oameni, pe care îi ridicau apoi şi îi înghesuiau în dube, cu o violenţă extremă, nişte zdrahoni de miliţieni ce rânjeau larg şi satisfăcuţi de ?treaba asta pe care o fac?(acei demonstranţi au constituit o parte din substanţa ?grupului Jilava?) ? Retorica morţii eroice în epitaful revoluţionarilor din decembrie 89, Mihaela Grancea