Un final dramatic
În faţa eşecului ruşinos, metoda care a dat roade într-un final a fost tot aceea a răbdării. Infiltrarea unui agent în sânul comunităţii din comuna Poşaga s-a dovedit câştigătoare. Treptat, agentul „Maxim Ionescu”, fost teolog greco-catolic, a câştigat încrederea câtorva elemente de legătură care în toamna lui 1956 l-au introdus în imediata apropiere a preotului Roşa. Încrezător în bunele intenţii ale agentului, preotul i-a expus situaţia dificilă a partizanilor, solicitându-i ajutorul material. Deşi nu s-a produs imediat, anihilarea a fost inevitabilă.
De teamă să nu-şi deconspire agentul, Securitatea nu a grăbit lucrurile. În mai 1957 în Poşaga a fost infiltrată o echipă de ofiţeri de Securitate, sub acoperirea ocupaţiei de „geologi”. În noaptea de 18 spre 19 iulie 1957 maiorul Vieru, şeful „geologilor” din Poşaga a fost anunţat de „Maxim Ionescu” că este invitat la o onomastică, în casa lui Vasile Crişan, secretar de bază al organizaţiei din Săgagea şi sprijinitor al grupului, la care vor participa fraţii Şuşman şi Simion Roşca. La solicitarea lui Vieru, agentul a adus cu sine o sticlă de ţuică, probabil pentru a le adormi simţurile celor prezenţi. Momentul confruntării este unul dramatic. Sosiţi în casa unui om de încredere insuficient înarmaţi, având asupra lor doar câte un pistol, fraţii Şuşman au rezistat eroic. În urma unui consemn, după miezul nopţii, partizanii au fost somaţi să se predea, iar securiştii au încercat să forţeze intrarea. Tentativa s-a soldat cu împuşcarea lui Vieru, fapt care a produs reacţia violentă a „geologilor”. Confruntarea a durat până în zorii zilei când, după ce partizanii au încetat să mai tragă, cu ajutorul unei companii aflate în apropiere, asiediatorii au pătruns în casă după ce au tras peste 1500 de gloanţe. Priveliştea din interior a fost sumbră. Confruntarea s-a soldat cu moartea preotului Simion Roş, cu rănirea gravă a lui Leon Şuşman şi rănirea uşoară a lui Gheorghe Şuşman şi Vasile Crişan. Liderul grupului a încetat din viaţă în scurt timp, din cauza rănilor la cap şi stomac. Agentul nu a fost cruţat, în cursul schimbului de focuri căpătând două răni la picioare, iar la pătrunderea securiştilor fiind lovit şi muşcat de un câine.  [pag. 44-45]