Deunăzi nişte intelectuali fruntaşi în producţia de certitudini, îngrijoraţi de ?criza politică pe care o trăim astăzi?, au ieşit de sub clopotul de ivoriu şi au iscălit un apel straniu. Cam patetic, totuşi. Debil şi presărat cu naivităţi de-o platitudine adesea strepezicioasă, neaşteptată, dacă socotim cantitatea imensă de materie cenuşie pusă la bătaie pentru o miză de două parale. O înşiruire de vorbe menite, chipurile, să dezmorţească naturelul poporului cufundat în marasmul istoric. Un cordon de propoziţii aseptice însăilate în jurul ?primului preşedinte român care dă semne că e dispus să aducă ţara pe drumul pe care ar fi trebuit să se aşeze în urmă cu 17 ani?. [...] Un strigăt de alarmă pentru populaţia ce se lasă încă prostită de maeştrii manipulării cu televizorul şi ziarele, ?cu tehnici de intoxicare, cu diversiunea scandalurilor create, cu fluturarea primejdiilor inventate, cu false legalisme.? [...] Gâdilaţi în amorul propriu de ?discursul exemplar? rostit în Parlament de ?personajul care pare să devină preşedinte pentru alte coordonate istorice?, lăudătorii îmbăsescizaţi au simţit nevoia unei atitudini devălmaşe. Publică şi tranşantă, ca nu cumva duşmanii democraţiei oranj să ?mistifice iarăşi istoria noastră?. Demersul grupului (de interese?) seamănă indigest cu adeziunile de odinioară ejaculate ori de câte ori directivele de partid şi de stat cereau astfel de orgasme colective. [pag 35-36]