Din punct de vedere politic, conducerea sovietică şi-a urmat, mai mult sau mai puţin, linia marxistă bolşevică. Țara era condusă de un regim de clasă, de proletariat prin [intermediul] celei mai severe dictaturi. Lozinca era "toată puterea în mâna muncitorimii, în alianţă cu ţărănimea săracă". Problea este: în sat am găsit astfel de urme? Da, într-adevăr, începând cu perioada de reorganizare sovietică, nu s-a pierdut niciodată din vedere că ţăranii bogaţi vor mai fi mult timp duşmanii regimului, că aceştia sunt legaţi prin atâtea fire, atâtea interese şi obişnuinţe de societatea veche, încât greu se vor putea câştiga. Mai mult, vor face tot ce le stă în putinţă ca, la momentul oportun, să doboare regimul bolşevic. De aceea, faţă de aceştia s-au luat toate măsurile de neutralizare şi, la nevoie, reprimare. Aceasta însemna eliminarea ţărănimii bogate, şi în oarecare măsură, a ţărănimii sărace din viaţa politică şi administrativă. Atât prin Constituţia din 1918, cât şi prin măsurile autorităţilor de stat, s-a dispus privarea acestora de dreptul de a alege şi de a fi aleşi atât la stat cât şi la regiune, raion şi sat.[pag 417]