?Când i s-a propus de către ofiţerul politic să fie informator, în schimbul streptomicinei venită de acasă şi care i-ar fi salvat viaţa, studentul Goe Niţescu a respins cu indignare momeala securistului, preferând să moară decât să-şi vândă sufletul. Înainte de el au mai făcut aşa şi alţii : Edi Masichevici şi Nelu Sultaniuc. Asistenţa medicală a fost organizată, sub oblăduirea îngerească şi maternă, de către doamna doctor Margareta Danielescu, împreună cu medicii noştri deţinuţi. Cine nu-şi aminteşte de devotamentul şi nopţile nedormite ale medicilor : Ion Ghiţulescu, Constantin Banu, Nicolae Floricel (Papaşa), Aristide Lefa, Mihai Lungeanu ? Dar cine poate să-i uite pe tinerii ? tebecişti şi ei, dar ceva mai în putere ? care, cu o dăruire impresionantă, dar firească şi discretă, au fost în acelaşi timp surori de ocrotire şi infirmiere, femei de serviciu, spălătorese de rufe şi cearceafuri pline uneori de puroi, muncind ca pentru Hristos şi ziua şi noaptea, când făceau de gardă la patul bolnavilor mai grav ? Dintre ei, unii nu au gustat din porţia lor de lapte, de unt sau de carne. Le cedau bolnavilor care aveau nevoie acută de ele, ei mulţumindu-se cu fasole şi arpacaş.?[scrisoarea părintelui Constantin Voicescu, din 21 iulie 1991, pag 272-273)