O carte care mi-a plăcut mie foarte mult, fiindcă mi-a dezvăluit nişte situaţii, cartea lui Nichifor Crainic, Alb şi negru se cheamă, primul volum. El povesteşte, începe cu frageda pruncie, cum învăţătorul a văzut că merită să meargă mai departe, cum a insistat pe lângă tată-său dă-l dea la seminar aici la popi, pentru că era gratis şi primea şi îmbrăcăminte, cum l-a adus tată-său cu căruţa, desculţ, şi el şi-a pus bocancii în picioare numai când a oprit în faţa seminarului, cum a terminat seminarul... E foarte interesant să vezi , cum se făcea o carieră de ţăran. Țăran sărac, nu ţăran mijlocaş. Țăran sărac. Când a terminat seminarul şi a vrut să meargă la facultate, şi-a dat seama că nu poate merge. Că n-are haine. Tatăl lui care avea doi cai şi făcea cărăuşie, şi-a vândut caii ca să-i cumpere un costum şi o cămaşă de domn...[pag 269]