Iată un jurnal tipic maiorescian, la exact un secol după celelalte Însemnări zilnice : cotidian, minuţios, precis, plin de detalii, documentar, ?neliterar?. Traian Chelariu n-a pregetat să înregistreze absolut tot ce i s-a întâmplat între anii 1956 şi 1960, a notat informaţii, date, nume liste, făcând practic o radiografie a vieţii unui intelectual şi scriitor ?epurat? de regimul comunist (care-şi câştiga existenţa făcând dezinsecţii şi deratizări sau, dupa o relativă reabilitare ? în termenii epocii ! ? predând, de exemplu, aritmetica la clasa a cincea, deşi este profesor de filosofie şi literatură sau traducând, stilizând, redactând pentru edituri texte pe care numele său nu apare). Uimitoare este sinceritatea acestor pagini. Ca şi tonul normal, fără revolte inutile, fără strigăte de disperare, dar şi fără definitivă resemnare (Nicolae Manolescu)