Societatea „Mica” din Bucureşti, având în vedere acest jurnal al Consiliului de Miniştri, prin care se încuviinţa achiziţia punctelor de participaţie (cuxele) de care nici nu era vorba în contractul din 3 mai 1920 şi nici nu putea fi vorba, deoarece cuxele nu erau proprietatea asociaţiilor, ci a unor terţe persoane, a încheiat cu un an şi jumătate mai tîrziu, la 20 octombrie 1921, un al cincilea contract, dar nu cu Asociaţia minieră pe cuxe „Runda 12 Apostoli” din Brad, ci cu Societatea anonimă „Mica” din Bucureşti, cumpărând de la „Haarkortische Bergwerke und Chemische Fabriken” din Gotha 127 de puncte (cuxe), iar de la „Muller Maximilian” un punct (cuxă), ce reprezentau punctele de participaţie la asociaţia minieră pe cuxe „Runda 12 Apostoli”, şi acestea cu 15.000.000 mărci germane.

Societatea anonimă română minieră „Mica” din Bucureşti nu a cerut nici pentru contractul din 29 iunie 1920, nici pentru cel din 10 august 1920, nici pentru cel din 10 noiembrie 1920 şi nici pentru cel din 20 octombrie 1921,  aprobarea prevăzută de Decretul-Lege nr. 2447/1920 şi nici aprobarea impusă de decizia ministerială nr. 38030, publicată în Monitorul Oficial nr. 114 din 17 mai 1925.

Societatea „Mica” din Bucureşti, intrând fără just titlu în posesia averii asociaţiilor miniere pe cuxe „Musariu” şi „Runda 12 Apostoli”, încă din luna mai 1920 a exploatat aceste mine cu rezultate deosebit de favorabile, extrăgând 34.000 kg aur şi deţinând pe nedrept proprietăţi rurale în valoare de circa 100.000.000 lei. Cu toate acestea, ea a plătit în anul 1921 la percepţia din Alba Iulia, ca impozit proporţional, numai 116.500 lei, cu recipisa nr. 38/1921, şi numai după contractul din 28 octombrie 1921 pentru averea mobilă (cuxele), cumpărată de la Muller Maximilian şi „Haarkortische Bergwerke und Chemische Fabriken” din Gotha.

Fiscul a cerut societăţii „Mica” să plătească taxele impozitului proporţional şi pentru imobile, 2.000.000 lei, şi o condamnă la 20.000.000 lei pentru contravenţie fiscală, din cauză că nu a plătit impozitul pentru imobilele aferente contractului din 3 mai 1920.  Chestiunea a ajuns la Tribunalul Arad, dosar nr. 7674/1924 Monop., însă nu s-a dat nici o decizie, deoarece o telegramă a Ministerului de Finanţe a oprit procedura, sub motivul că societatea „Mica” a reuşit să dovedească  că contractul cel adevărat şi real era cel din 20 octombrie 1921 şi că a cumpărat numai cuxele, apărându-se şi în instanţă cu aceea că niciodată nu a  cumpărat avere imobilă („concesiunile”) ci numai avere mobilă, fapt recunoscut, sub jurământ, de ing. Ion Gigurtu, iar din dosarul de contravenţie fiscală reieşind că acest contract nu s-a realizat niciodată. [pag.106-107]