Ca urmare a frământărilor legate de dezvoltarea învăţământului economic, rectorul Academiei comerciale din Braşov, Victor Jinga, a întocmit un proiect de reformă a acestui învăţământ prin gruparea mai multor facultăţi cu profil economic diferenţiat, într-o universitate economică, arătând că asemenea instituţii se întâlnesc şi în alte centre de învăţământ superior. Proiectul a stârnit un mare interes mai ales printre economişti şi tehnicieni, întrucât Academia comercială era bine situată într-un centru cu numeroase întreprinderi industriale şi mari fabrici. Deşi acest proiect însemna cel mai important pas spre un centru universitar, au existat şi rezerve de principiu faţă de ideea unei Universităţi economice, considerând că ea nu ar satisface necesităţile de cultură ale regiunii Braşov, deoarece disciplinele predate într-o asemenea universitate ar reprezenta cel  mult o cultură de specialitate, o largă informare în domeniul economic în dauna culturii generale umaniste şi a caracterului multilateral al învăţământului.

Propunerea înfiinţării cel puţin a unei secţii juridice, în cadrul Academiei Comerciale din Braşov, făcută în anul 1945, reprezenta un important pas spre completarea învăţământului superior de aici şi, implicit, pentru înfiinţarea Universităţii braşovene. Planul a fost însuşit de rectorul de atunci, N.N. Condeescu, înaintat Ministerului Educaţiei şi aprobat de ministrul subsecretar de stat al Învăţământului. În privinţa modalităţii de realizare a unei universităţi braşovene, opiniile erau împărţite. S-au format mai multe curente; unul era pentru înfiinţarea unei facultăţi de litere, drept şi ştiinţe economice, susţinut de Al. Herlea şi profesorii jurişti de la Academie: Ion Şerban Basarab, Vasile Gionea, Emil Micu şi Bujor Teculescu. Ei porneau de la ideea necesităţii de extindere a culturii umaniste şi că o astfel de şcoală superioară ar satisface necesităţile culturale ale Transilvaniei de sud. O altă orientare, în fruntea căreia se afla rectorul V. Jinga, susţinea necesitatea unui învăţământ superior, sub forma unei Universităţi economice integrate cu un institut politehnic. Aceştia din urmă aveau în vedere existenţa unei baze materiale oferită prin marile întreprinderi industriale ale oraşului care puteau forma laboratoarele  unui asemenea institut şi puteau să înlesnească plasamentul licenţiaţilor Academiei comerciale şi a inginerilor care terminau institutul politehnic.

Ideea înfiinţării unei universităţi umaniste a triumfat, preconizându-se că la început ea să funcţioneze cu două facultăţi, una de Ştiinţe economice şi alta de Drept. Facultatea de ştiinţe economice, prin Academia comercială, avea deja o existenţă ce implica numai schimbarea numelui de „Academie” în aceea de „Facultate”. Pentru înfiinţarea Facultăţii de drept, în urma unor numeroase convorbiri purtate cu şefii de instituţii şi organizaţii obşteşti din Braşov, a memoriilor întocmite  pe parcursul anilor 1946-1947 şi a adeziunii principiale, s-a lansat o convocare scrisă în 30 iunie 1947. Această convocare formează primul act scris legat de activitatea desfăşurată pentru crearea unei universităţi la Braşov. Consfătuirea s-a desfăşurat sub preşedinţia primului preşedinte al Curţii de Apel, Gheorghe Gh. Panu şi adunarea s-a constituit  în Comitet de iniţiativă, alegându-se apoi comisia pentru redactarea proiectului de lege cu sarcina de a efectua lucrările pregătitoare. Deputatul Constantin Zaharia a fost împuternicit să facă demersurile  necesare pentru a putea fi prezentat proiectul de lege din iniţiativă parlamentară.

Proiectul de lege, redactat de Comisia aleasă, prevedea transformarea Academiei comerciale în Universitate, cu două facultăţi: de ştiinţe economice şi de drept, constituind un act fundamental  în istoria universităţii din Braşov. Pentru înlesnirea soluţiei financiare, se preconiza ca aceiaşi profesori să predea la ambele facultăţi disciplinele juridice şi economice, fie în cursuri comune, fie în cursuri separate, fără suplimentare de drepturi materiale, până la înscrierea catedrelor respective în buget. Personalul administrativ al Academiei comerciale a fost repartizat pentru rectoratul Universităţii şi cele două facultăţi, toate plăţile până la noul buget urmând a se face din fondurile proprii ale facultăţii.