Plasarea României dincolo de ?cortina de fier?, stabilită de Winston Churchill şi I.V.Stalin, în octombrie 1944, a făcut ca armata română să suporte, în perioada 1944-1947, ca şi întreaga societate de altfel, un regim dur de armistiţiu. Dacă la 23 august 1944, când a trecut de partea Naţiunilor Unite, România dispunea de un organism militar puternic, neînregimentat politic, treptat-treptat, sub presiunea continuă a Comisiei Aliate de Control (partea sovietică), a partidului comunist şi a diverşilor oportunişti, armata română a înregistrat multă vreme o involuţie continuă, în pofida rezistenţei opusă de generalii şi ofiţerii patrioţi care au încercat, deseori cu riscul vieţii şi al libertăţii, să menţină specificul naţional şi tradiţia oştirii.