În consecinţă, mulţi dintre părinţi (cu ori fără copii) s-au ascuns pe la vecini, prin păduri, dormeau în câmp, nădăjduind că în acest mod familiile lor nu vor fi ridicate. Dar acestea s-au dovedit a fi iluzii: A. Ceban din satul Frumoasa, raionul Bravicea, ascunzându-se cu doi copii a rămas în sat, iar soţia cu alţi trei a fost deportată. A. Prepeliţă din satul Tomai, raionul Leova, cu două fiice a fost deportată, iar doi fii i-au rămas în sat, fără niciun sprijin. M. Zastavniţchii, student la Facultatea de Istorie a Institutului Pedagogic din Bălţi (fost secretar al organizaţiei comsomoliste de la Școala medie nr. 2 din Lipscani), venind la 6 iulie acasă să-şi vadă părinţii, noaptea a fost ridicat şi, împreună cu ei ?dus în regiunile îndepărtate ale URSS?. Mai trebuie spus că o parte din cei care s-au ascuns, întorcându-se acasă şi găsind casele pustii şi confiscate, şi-au ajuns familiile din urmă în gări, ori mai târziu s-au adresat organelor de resort pentru a fi trimişi şi ei în locurile de deportare unde se aflau cei dragi lor. [Mihai Gribincea, pag 51]