?Revanşa împotriva efemerului. Se poate vorbi în Țara Oaşului de un adevăprat cult al lemnului. Acesta, în vechime infiripa focul viu. Lemnul a fost multă vreme haina materială a bisericilor. Troiţa şi crucea de pe mormânt, semnele trecerii prin lume, erau şi ele din lemn, sortite morţii odată cu dispariţia ultimului exponent al viţei. Din lemn era casa, lingura şi leagănul, fusul, roata şi fluierul, din lemn icoana, poarta şi copârşeul. Toate meşterite cu artă şi strălucind prezentului, dar perisabile în timp? (Ioan Nistor)