În ultimii ani, migraţia ilegală a devenit un subiect intens mediatizat, care a generat dezbateri aprinse la nivelul guvernelor, ONG-urilor, liderilor politici şi societăţilor civile din statele de destinaţie ale migraţiei ilegale. Se observă însă o dublă abordare faţă de protagoniştii acestui tip de migraţie. Pe de o parte, opinia publică occidentală se arată plină de compasiune  faţă de cei care îşi riscă viaţa pentru a ajunge pe continentul european; pe de altă parte, discursurile partidelor de extremă dreapta alimentează suspiciunea  şi ura faţă de aceşti imigranţi, prezentându-i drept criminali care vin să beneficieze de munca europenilor.

Această reacţie îşi găseşte suport în tendinţa actuală de globalizare a criminalităţii organizate: „Ca şi alte forme de crimă organizată, traficul s-a globalizat. Grupările active anterior în anumite rute sau regiuni s-au extins geografic cu scopul de a explora noi pieţe. Unele au fuzionat sau au format relaţii de cooperare, extinzându-şi prezenţa  geografică şi domeniul activităţii criminale. Imigranţii ilegali şi victimele traficului au devenit un alt bun în domeniul mai larg al comerţului criminal  cu alte bunuri, precum narcoticele şi armele de foc, spălarea banilor care generează venituri ilicite sau caută să reducă riscurile pentru traficanţi”.

Globalizarea a oferit oportunităţi nebănuite grupărilor de crimă organizată care caută permanent să-şi maximizeze veniturile ilicite. La nivel mondial, traficanţii de fiinţe umane câştigă anual zece miliarde de dolari din astfel de afaceri. La această stare de fapt au contribuit câţiva factori esenţiali: apariţia de noi pieţe după colapsul regimurilor comuniste în Europa Centrală şi de Est, adâncirea globalizării economiei mondiale, revoluţiile în comunicaţii şi transporturi, care au permis traficanţilor să opereze mai  eficient. Grupările criminale operează acum la scară globală, ceea ce sugerează că traficul cu fiinţe umane  (TFU) a devenit o afacere lucrativă, riscurile asumate de traficanţi fiind tot mai reduse, ca urmare a efectelor induse de globalizare. Potrivit unor estimări, între 600 000 şi 800 000 de persoane sunt traficate anual.

La nivel mondial, anual, între 2,4 şi 4 milioane de persoane traversează ilegal graniţele naţionale (GCIM, 2005). Se estimează (ONU, OIM – Organizaţia Mondială pentru Migraţie, GCIM) că în SUA sunt circa 10 milioane de imigranţi ilegali, iar în UE numărul acestora este de circa 5 milioane (ceea ce reprezintă circa 1% din populaţia totală a zonei). Dintre aceştia, circa 500.000 sunt femei din Europa de Est, care practică prostituţia. Se estimează că, anual, în Europa intră ilegal circa o jumătate de milion de persoane. Imigranţii ilegali sunt răspândiţi în majoritatea ţărilor europene, formând un grup la fel de eterogen ca şi statutul lor: intrări ilegale, şedere peste perioada de acordare a vizei, rezidenţă legală, dar lucru fără permis de muncă, permis de rezidenţă sau de muncă expirat. Experţii i-au clasificat în 17 categorii (OECD, 1999). [pag. 93-95]