De altfel, comunismul românesc, un model de import, rigid şi imobil, a dus la stagnarea evoluţiei fireşti spre modernizare a societăţii. În ciuda drepturilor statutate iniţial prin lege (egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii, dreptul de vot, dreptul la educaţie), atât viaţa publică din România comunistă, cît şi cea privată (mai ales cea din urmă) au menţinut în mare măsură raporturile de tip tradiţional între sexe. Promovarea femeilor în funcţii de conducere se făcea strict programatic, la o scară redusă şi în mod controlat, fără să se ţină cont de meritele sau valoarea reală a indivizilor, promovând adesea obedienţa [din prefata]