De altfel, această concepţie stă de fapt la baza evaluării activităţii intelectuale şi a moralităţii, nu numai în organizarea învăţământului nostru, dar şi în întreaga societate. Diplomele şcolare sunt caracterizate printr-o medie care nu e decât un număr, iar în totalitatea lor pentru un individ este faţăa de societate, cota lui de intelectualitate, exprimată într-un sistem de numeraţie foarte precis şi acceptat de toată lumea. Tot aşa şi în domeniul moral ? ce e drept cu mai puţină precizie ? diferitele calificative întrebuinţate în vorbirea de toate zilele sunt atâţia multipli şi submultipli ai unei unităţi morale, adoptate inconştient în mod general. Aceste unităţi sunt variabile cu timpul, ele nu concordă de foarte multe ori cu realitatea lucrurilor. Dar a da îndărăt din această cauză, înseamnă a nu mai face geometrie, fiindcă nu există plane şi sfere ideale, sau nici mecanică raţională, fiindcă nu există corpuri solide. [Mecanica socială a d-lui S. Haret, pag.121]