?Cred că tipologic, între mine şi Petre Roman sunt mai numeroase deosebirile decât asemănările. Cu toate acestea, printr-un accident biografic pe care unii îl numesc destin, am fost aduşi laolaltă în primul guvern postrevoluţionar. Veniţi din lumi diferite, a trebuit să adoptăm un proiect comun şi să împărtăşim, până la un punc aceiaşi imagine publică. După 1991, am apucat, din nou, traiectorii diferite, păstrând fireşte raporturi cordiale. Ne-am regăsit, pe neaşteptate, în imediatul politic, în decembrie 1997, când Petre mi-a propus fotoliul Externelor, iar eu l-am acceptat.? (Andrei Pleşu)