De la Prof. Gusti, am deprins concepţia omului de ştiinţă neamestecat în viaţa politică, care poate fi util patriei, fără a avea vreo legătură cu o doctrină, cu un partid politic. Am înţeles cu vremea unele neajunsuri ale poziţiei lui. Mi-am dat seama că documentarea guvernanţilor nu se poate reduce numai la monografii de sate, am înţeles că starea ţărănimii nu se poate ameliora prin măsuri răzleţe şi sentimentale în câteva sate "model". Dar am rămas cu credinţa că neajunsurile sociale şi economice pot fi rezolvate prin măsuri generale luate de orice guvern, după arătările unor cercetători cinstiţi şi preocupaţi de interesul general. Nu mi-am dat seama că nu orice guvern e dispus să ia orice măsură, oricât de salutară ar fi ea, că lupta politică este necesară, că reformele radicale trebuiesc impuse claselor potrivnice de partidul ce reprezintă clasa care are nevoie de ele, că cercetătorii cinstiţi trebuie să participe la viaţa politică, spre a afla ce doare clasele de a căror soartă se preocupă şi spre a întări partidul care poate folosi cercetările lor. Doctorul Manuila mi-a exemplificat, în anii 1940-1943, concepţia tehnicianului, care ar folosi patriei fiind neutru în viaţa politică şi elaborând la comandă sau din proprie iniţiativă planuri şi propuneri pentru regimuri, guverne, partide, oameni politici. [pag 233-234]