Pe Ghilezan l-am cunoscut doar timp de şase luni, în 1948, cât am stat la Paris în aşteptarea vizei americane, dar am rămas prieteni ca şi când ne-am fi cunoscut demult. Eram oarecum de o seamă..., dar aveam complexe faţă de el: avusese o viaţă atât de plină, director de bancă, ministru, intim cu marii noştri oameni politici, refugiat acum în condiţii dramatice...(Neagu M. Djuvara)