Paştele ! L-am sărbătorit puţinii ofiţeri scăpaţi, împreună cu comandantul regimentului nostru, colonelul de stat major Florescu. Slujba religioasă s-a efectuat într-o grotă vastă, unde eram feriţi de infernul de afară. La 3 mai 1944 a sosit ordinul de încolonare şi evacuare a Diviziei 19 infanterie în ţară, din portul Sevastopol. Dimineaţa în jurul orei 9, toţi ostaşii şi ofiţerii scăpaţi din regimentul meu, ne-am deplasat în perfectă ordine în incinta portului... În port atmosferă de infern. Puţine vase. Cheiurile pline de ostaşi români şi germani, în mare parte răniţi, înghesuiţi prin toate părţile, aşteptau să fie îmbarcaţi. Portul era bombardat fără încetare de artileria sovietică, dispusă pe dealurile ce înconjurau Sevastopolul de jur-împrejur. De sus, avioanele de bombardament lansau proiectile şi coşuri întregi cu bombe incendiare, încât nicăieri nu exista un loc ferit....Ne-am îndreptat spre cargoul german ?Elga?, care descărca muniţie din cală, de toate categoriile, în timp ce pe altă parte se urcau ostaşi şi ofiţeri români, ce urmau a fi evacuaţi. Pe la 9 şi jumătate am urcat şi eu pe vas şi am rămas pe punte, asistând la ceea ce se petrecea pe navă. Foarte calmi, ostaşii germani umblau ca furnicile, intrând şi ieşind din cală cu lăzi pline cu fel de fel de muniţii. Pe spaţiul eliberat coborau ostaşi români, căutând fiecare cîte un culcuş. [căpitan (r) dr Nicolae C. Dimitriu, pe front sublocotenent în Regimentul 96 infanterie, Divizia 19 infanterie, pag. 321]