Împreună cu soţia, la ora 21:00 fix, ne-am înfiinţat la "Coroana". Este sâmbătă seara. Lume, prăpăd. Prin protecţie, abia am găsit două locuri la o masă. Herr Bugl, patronul, un sas scund rotofei, cu platfus, lipa lipa printre mese, veghează ca toată lumea să fie prompt şi bine servită, îşi freacă satisfăcut palmele, făcându-şi socoteala cât bănet va înghesui spre ziuă în seiful său deja bine ghiftuit, pentru a-şi mări contul de la Sparkasse. Fiul lui, un vlăjgan bine clădit, până mai ieri sergent t.r. la partea sedentară a Batalionului 3 Vânători de Munte, venea la cazarmă la orele care-i conveneau, îmbrăcat civil, la volanul frumosului lui "Mercedes". Rândul trecut când am mai fost în concediu, am dat ordin maiorului Traşcu să-l încadreze potrivit funcţiei şi gradului său, aşa cum scrie în regulament. Săturat probabil de huzur şi poate supărat că am ordonat să fie pus la punct, a plecat să slujească SS-ul (Wehrmacht-lui) german. Soţia lui, cu doi copii, instalată într-o elegantă vilă cu un întins şi frumos parc, a rămas aici. Tătână-său va continua să-şi ducă mai departe negoţul atât de bănos în ţara pe care ficiorului i-a fost scârbă să o slujească. Doamne, şi câţi sunt din aceştia ! [29 septembrie 1943, pag 458-459]