În acelaşi context, al ofensivei îndreptate împotriva reprezentanţelor occidentale, se înscria şi închiderea oficiilor de informaţii americane şi britanice din Bucureşti, urmată de procesul public al angajaţilor români ai acestora. Oficiile, care funcţionau pe lângă misiunile diplomatice în chip de centre culturale şi de informare cu tradiţie, erau la acea oră singurele instituţii din ţară unde se mai puteau obţine încă informaţii necenzurate despre ceea ce se întâmplă în lumea occidentală. Aici, românii aveau acces la presă, cărţi şi filme în limba engleză. În martie 1950, Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului dispusese închiderea oficiilor, după ce, în prealabil, sute de cititori fuseseră arestaţi, mulţi dintre ei fiind trimişi la Canal. La câteva zile după această decizie, Adevărul, vorbind în numele ?oamenilor muncii?, saluta decizia brutală a Securităţii: ?Oamenii muncii din ţara noastră au luat la cunoştinţă cu o vie satisfacţie de cererea guvernului RPR adresată Legaţiilor Statelor Unite şi Marii Britanii la Bucureşti, de a proceda la închiderea oficiilor de informaţii ce funcţionează pe lângă legaţiile respective. Pretinsa ?dorinţă de informare? nu era decât un pretext stupid şi cât se poate de străveziu. Ce ar fi putut găsi acolo un om cinstit ??[pag 136-137]