Începând cu acest număr, Curierul Israelit a inițiat rubrica „Pentru refugiaţii din Ucraina”, în care a început să publice listele celor care virau diverse sume în contul administraţiei ziarului, pentru refugiaţii din Ucraina: Berthold Margülies - 1.000 lei, Lina Züssman - 200 lei, T. Streitman, Sol. Mendelovici şi Emanoel Rurnberg au colectat de la funcţionarii Marmorosch Bank&Co. (Streiman, Brenner, Mişu Siber, Freier, Krakaner, Braunstein, G. Maier, A. Schwartz, Berne Ellenogen, Schuller, Kaufman, Stein, Filzig, Ostfald Rumberg, F.D. Seif. Ceapraugani, G. Sternberg, Algasi Finkelstein, Focşeneanu, Sol. Mendelovici, Ganis, Haras, Schwartz, Rosenberg, Solomon Abramovici, Herşcovici, M.R. Edelstein, Tatelzweig, Zeisel, Feuer, Şoforn, Emanoel Iacob, Cireşeanu, A. Lieber, Glückmann, Albuleanu, I. Negreanu, D. Marcovici, Panceanu, Fr. Munteanu, Volf, I. Herşcovici, Aizicovici, B. Cohn, Silberman, E. Kostolansky, Blumental, Juda Löbel, D. Lacser, Cotargu, I. Reinhern, Creizel, Rosenfeld, Rosenberg, Alfred, Lipman, Daniel Daniel, Gutman, Marcus, Braunstein, König, Bercovici) suma de 730 lei. Societatea Sacra din Bucureşti a donat 50.000 lei[8]. Astfel de liste vor fi publicate şi în numerele viitoare ale organului Uniunii Evreilor Pământeni. Sume mai mari au donat Isidor Stambler - 500 lei, farmacistul A. Solomon - 6.148 lei, Loja Fraternitatea a Sfatului Negustoresc - 5.000 lei, P. Vatman şi L. Fisch - 4.030 lei, L. Berlowitz - 50.000 lei, Iacobsohn Stein - 1.000 lei, Leon Biancovici - 3.226 lei, în total, colectându-se suma de 365.193 lei[9].

Pe lângă difuzarea apelurilor umanitare şi a listelor persoanelor care participau la opera de ajutorare cu mijloace financiare sau în natură, contribuţia ziarelor consta şi în publicarea sfaturilor de călătorie. Iată un exemplu în acest sens, cu detalii utile pentru emigranți: „Persoanele care doresc să emigreze în Argentina, pot să meargă prin Austria şi Italia (drumul cel mai scurt), dar nu se recomandă călătoria pe vasele italiene; este mai comod prin Elveţia şi Franţa, dar nu prin Galaţi sau alte porturi româneşti, unde se aşteaptă mult. Paşapoartele trebuie vizate de consulii argentinian şi elveţian; viza se obţine mai uşor la consulul elveţian, dacă se indică o sumă mai mare decât cea care este menţionată în paşaport. Nu se recomandă luarea unui volum mare de lucruri. Călătoria se face din Bazel până la Buenos Aires prin Mareel, biletul la clasa a 3-a - 535 franci elveţieni, pentru copiii de până la un an nu se plăteşte, pentru copiii de până la 5 ani - 135 franci; la clasa a 2-a - costul este dublu. La 1 februarie pleacă vaporul, biletul pentru care, ca şi pentru cele din 1 martie, costă 535 franci. Călătoria durează 22 zile. Trecerea prin Austria costă semnificativ mai puţin, deoarece crona austriacă este de 6-8 ori mai ieftină decât leul”[10].

Un articol mai lapidar din Nașe Slovo anunţa că plecarea în Brazilia, Canada, Palestina şi Argentina nu întâlnea prea multe obstacole: „Consulii acestor ţări vizează paspoartele refugiaţilor numai după recomandaţia acestui comitet. În ce priveşte plecarea în America de Nord se permite numai tinerilor până la la 16 ani şi bătrânilor de 60 ani şi mai mari. Cu asemenea documente se permite şi văduvelor şi orfanelor, care au o cerere din partea unui cetăţean american[11]. Un alt anunţ avea în vedere cazurile medicale (boli psihice, alcoolism, boli venerice, infirmităţi, boli contagioase etc.) în care emigranţii nu erau lăsaţi să intre pe teritoriul SUA şi avertiza asupra instituirii controlului strict în portul american, chiar dacă înainte de îmbarcare pe vapor, în porturile europene, emigranţii erau supuşi unei carantine de 12 zile. Refugiaţilor li se recomanda efectuarea analizelor şi controalelor medicale încă înainte de a părăsi teritoriul României şi emigrarea doar în cazul rezultatelor satisfăcătoare. În SUA nu erau admişi cei care nu ştiau să scrie şi să citească - trebuie să citească şi să scrie măcar în ebraică[12].

O ştire din Statele Unite ale Americii, din 17 februaruarie 1921, informa că la ultima şedinţă a organizaţiei Joint Distribution Committee s-a hotărât, în urma raportului făcut de locotenentul Baecker, strângerea sumei de 3,5 milioane dolari pentru victimele Primului Război Mondial şi ale pogromurilor, sumă urmând să fie astfel repartizată: Rusia un milion dolari, Polonia 690.000, Austria 200.000, Ungaria 200.000, Palestina 400.000, Cehoslovacia 100.000, Lituania 75.000, România 195.000 şi Letonia 100.000 de dolari. Acelaşi număr al Neamului Evreiesc semnala zilnicul pelerinaj al miilor de evrei ucraineni fugiţi de teroarea de dincolo de Nistru şi ajunşi în mijlocul nostru într-un hal de nedescris şi publica un nou apel către evreimea din România: „Şi noi nu ne putem da înlături de la datoria de umanitate pe care o avem faţă de fraţii noştri. Trebuie să ajutăm, pe cât ne stă în putinţă, pe acei care suferă pentru păcatul de a fi evrei. Suferinţa lor are drept să pretindă acum toate recompensele posibile de la fraţii lor care se bucură de o situaţie mai bună. Să-i ajutăm. Cu bani, cu îmbrăcăminte, cu mâncare, cu adăpost, cu îndrumări trebuie să le prevenim nevoile. Nouă nu ne mai este îngăduit să stăm o clipă la gânduri. Orice întârziere poate costa noi suferinţi şi poate chiar vieţi!”[13].