O lumânare de ceară arde în fața oglinzii. Lumânarea de ceară se consumă încet, flacăra ei micșorându-se, pâlpâind, până la stingere. Imaginea ei din oglindă continuă să ardă, dreaptă, fără să se împuțineze.

Desigur, imaginea reflectată a lumânării nu mai transmite căldura flăcării, poate nici durerea, sau bucuria, care au fost motivul aprinderii ei.

Dar păstrează lumina.

Lumina memoriei, într-o lume tot mai înnoptată în amnezie.

Aceasta este, într-o formulare poetică, dar cât se poate de exactă, condiția acestei cărți. Cu mărturisirea smerită că autorul ei este în câteva pagini și oglindă și lumânare.



--
Click pe butonul DOWNLOAD sau aici pentru a descărca cartea integrală in format PDF (1.2 MB).