Telejurnalul de noapte e unul dintre cele mai puternice rechizitorii ale comunismului pe care mi-a fost dat sa le citesc. Literatura de sertar în sensul cel mai deplin al cuvântului (?) ar mai trebui spus ca avem de-a face cu o carte admirabil scrisa, în care distanta de la ochi la stilou e redusa la minimum. (?) Nu ai, încheind lectura, decât un singur regret: ca strivita, coplesita de nebunia lumii iesita din tâtâni, autoarea decide sa întrerupa redactarea jurnalului. Lucrurile se petreceau în toamna lui 1989. Mircea Mihaies ? Cuvântul Însemnarile Doinei Jela sunt fisele cotidiene ale unei maladii generale si individuale, ce coboara tot mai adânc în structura fiintei, alcatuind o radiografie a eului si societatii facuta sub imperativul cel mai strict al adevarului. Autoarea se considera de altfel un corespondent de razboi, un martor (solutie opusa exilului, alta varianta existentiala ce bate mereu prin paginile cartii), pregatind reportajul sau dosarul unei epoci infernale în vederea unei judecati mai curând postume. Recuperând cotidianul în detaliile sale grotesti sau aberante, cu o insistenta deopotriva de lucida pentru peisajul exterior si pentru cel launtric, Jurnalul Doinei Jela este o marturie cruda, prin inclementa si acuitate, despre o epoca a existentelor strivite. Alexandru Cistelecan ? Vatra Socotim Telejurnalul de noapte al Doinei Jela o scriere de prima mâna a literaturii subiective de la noi, închinata temei regimului comunist, în vecinatatea celor semnate de Ion. D. Sîrbu, Mircea Zaciu, Daniel Vighi, Liviu Antonesei, Vasile Gogea si last but not least, Paul Goma. Gheorghe Grigurcu - România literara