În urmă cu câțiva ani, am înmânat unui prieten, Ioan C. Toma, fost brașovean devenit regizor de teatru în țări de limbă germană (Elveția, Austria, Germania) câteva cărți scrise de femei din România despre experiențele lor în perioada celui de-al doilea război mondial, în gulagul sovietic și românesc sau într-un lagăr de concentrare naziste. Dintre ele, Ioan s-a oprit asupra a două scriitoare: Anița Nandriș-Cudla și Ana Novac, care l-au impresionat prin calitățile poetice ale textelor și prin umanitatea de care au dat dovadă în  situațiile extreme prin care au trecut. Lor le-a alăturat o a treia carte, care rememorează opțiunile pro-naziste ale unora din locuitorii germani ai Brașovului anilor '40.

Împreunând evenimentele și reflecțiile acestora în sufletele scriitoarelor, Ioan a creat un spectacol de teatru care se va juca în limba germană în luna martie 2014 la München (13 și 14 martie ora 20:00 la Reithalle, Heßstr. 132, 28 și 29 martie ora 20:00 la Lukaskirche, Mariannenplatz, ora 20:00). Biletele costă 20 Euro și pot fi cumpărate fie pe Internet, fie la locul spectacolului. În luna aprilie spectacolul va fi jucat la Berlin (detalii vor urma). 

Eroinele piesei sunt:
 
ANIȚA NANDRIȘ-CUDLA, țărancă româncă, născută în 1904 în Bucovina (decedată în 1986), a fost deportată de sovietici în 1941 în Siberia. Cartea ei “20 de ani în Siberia - Amintiri din viață” a primit în 1992 Premiul Academiei Române și a cunoscut până în prezent nu mai puțin de cinci ediții la Editura Humanitas din București: 1991, 2006, 2010, 2012, 2013; poate fi citită în traducere engleză semnată de Mabel Nandriș: “Twenty Years in Siberia”, The Publishing House of the Romanian Cultural Foundation, București, 1998; în traducere în germană de Anca Pavel Mihăilescu: “20 Jahre in Sibirien – Ein Bukowiner Schicksal”, Bucowina-Institut Augsburg, 2011; în traducere franceză de Daniel Nandriș: “20 Ans en Sibérie - Souvenirs d'une vie”, L´Harmattan Paris, 2011.
 
ANA NOVAC, evreică de limbă maghiară, născută în 1929 în nordul Transilvaniei (decedată în 2010 la Paris) scrie la vârsta de 14-15 ani un jurnal al lunilor petrecute la Auschwitz și în alte lagare de concentrare unde a fost deportată de horthyști. Notele ei încep la punctul unde “Jurnalul Annei Frank” se oprește brusc. Cartea ei poate fi citită în franceză: ”Les beaux jours de ma jeunesse”, Editions Balland, Paris 1992, Gallimard, Paris, 1999; în traducere germană “Die schönen Tage meiner Jugend", Rowohlt, Reinbeck 1967 și Schöffling & Co, Frankfurt am Main, 2009; în engleză: “The Beautiful Days of My Youth”, Henry Holt, 1997; în traducere română “Cele mai frumoase zile ale tinereții mele”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004. 
 
BETTINA SCHULLER, nemțoaică, născută tot în 1929 la Brașov, descrie în “Führerkinder” (Schillerverlag Hermannstadt/Sibiu-Bonn, 2012) cum o mare parte din populația orașului ei natal a fost cuprinsă de un entusiasm fatal pentru Germania nazistă.

Mai multe detalii despre ediții, precum și scurte fragmente din ele puteți găsi pe situl nostru la secțiunea ”Cărți”. Volumele pot fi comandate direct pe situl editurilor care le-au publicat, prin Amazon, sau prin librăriile din apropierea dumneavoastră.

Iată cum descrie Ioan C. Toma spectacolul teatral creat pe baza cărților de mai sus:
 
”Smulse din mediul cunoscut lor, ”fetele” râd și plâng, cântă și visează, trăiesc în lumi și în împrejurări străine -- de la gheața tundrei subarctice, la paradele soldaților naziști, până în iadul crematoriilor -- trebuind să înțeleagă ce înseamnă să mori sau să supraviețuiești.

Trei actrițe și o acordeonistă împreunează viețile “fetelor de altă dată”,  alternând pasaje epice cu scene dramatice, în care actrițele vor reda cele trei existențe, evocând starea psihică în gulagul Siberian, într-un lagăr de concentrare și în Brașovul plin de euforie razboinică. Acordeonul joacă un rol important deoarece spectacolul nu încearcă o simplă acumulare de informații, ci se concentrează asupra recreerii momentelor de atmosferă.
 
Anița și-a petrecut “floarea vieții” în Siberia. O călătorie nocturnă prin tundră devine o experiență crucială. Este dată pe mâna unui eschimos, a cărui limbă nu o pricepe, și care trebuie să o transporte cu sania, printre ghețuri, la închisoare. Anița este convinsă ca acest “sălbatic” o va omorî. Dupa o înnoptare într-un iglu de eschimoși Anița începe să înțeleagă felul lor de viață, își pierde frica, și începe să priceapă că și acești indigeni sunt pe cale de a fi smulși din cultura lor.
 
Adolescenta Ana se opune cu energia dezlănțuită a tinereții pericolului permanent de a fi exterminată: “…de când moartea nu incetează să mă evite, încep să-mi pierd respectul față de ea!”.
 
Pe Bettina nu o părăsește trauma unei tinereți infiltrate de ideologii rasiste:  “Amintirea planează ca un fluture deasupa memoriei, sau ca un vultur asupra pradei.”
 
“Siberia Aniței” va constitui cadrul spectacolului nostru, care, urmând vârsta scriitoarelor, se va adresa unui public de la 14 la 83+ de ani.”
 
Detalii despre creatorii spectacolului teatral și despre echipa artistică pot fi citite în versiunea germană