Începând cu vara anului 2001, fundaţia ASPERA ProEdu din Brașov s-a implicat într-o serie de proiecte care urmăresc educaţia prin istorie, deci a rămas fidelă obiectivelor ei statutare, intrând pe un teritoriu mai puţin umblat în lumea românească - istoria orală. Din mai multe considerente am crezut că această cale este benefică, fiind cu siguranţă un gest de educaţie durabilă, într-o societate care-și dorește (mai mult sau mai puţin conștient) o dezvoltare durabilă. Pe acest drum, de altfel aproape o premieră la Brașov, am pornit alături de Dr. Ștefan Ungurean și de studenţii lui sociologi de la Universitatea TRANSILVANIA Brașov, alături de Maria Bucur?Deckard, profesor la Universitatea Indiana din Bloomington (și doctoranda ei Jill Massino), alături de Smaranda Vultur de la Universitatea de Vest, Timișoara și tânăra cercetătoare de la Muzeul Țăranului Român din București, Carmen Huluţă Mihalache. În treacăt fie spus, cu acest prilej, în anul 2001 s-a semnat primul protocol instituţional al Universităţii TRANSILVANIA cu o universitate americană. Prima campanie de istorie orală din Brașov nu a fost tematică, ea urmărind adunarea relatărilor de tip ? life stories ?, în care cei intervievaţi au povestit aproape tot ce au vrut despre viaţa lor din ultimii 50-70 de ani. O parte a materialului a fost prins între coperţile unei cărţi, Vieţi paralele în secolul XX. Istorie orală și memorie recentă în Țara Bârsei, iar tinerii sociologi (acuș absolventi, o echipă de excepţie, prin implicare și devotament) au valorificat chiar sociologic mărturiile culese. Personal cred că aceste mărturii au și virtuţi de literatură beletristică, știut fiind că la cei mai în vârstă înţelepciunea experienţei se îmbină adesea cu talentul de povestitor. Campania din vara lui 2002 a vizat un obiectiv al cercetătorilor americani - regimul cărţii în societatea comunistă românescă. Întregul material este adunat, transpus în formă electronică, acum urmează selecţia și pregătirea pentru publicare. Anii 2003-2004 sunt dedicaţi unui proiect ce vizează o comunitate care trăiește demult alături de noi, cu discreţie și cu demnitate : refugiaţii basarabeni și bucovineni din teritorii care astăzi nu mai fac parte din România. La fel de români ca cei din Făgăraș, Craiova sau Iași, acești oameni și urmașii lor au trăit o dramă asupra căreia regimul comunist a pus surdina, pentru a nu?și deranja inspiratorul politic și aliatul postbelic. Este de fapt istoria dezrădăcinării prin forţa samavolnică răsăriteană, care nu știe nici de rușine, nici de drept, și care prin comunism a făcut export de panslavism și rusofonie. Mărturiile acestea trebuie să existe și să circule. Ele sunt adevărata carte de istorie, nu aceea care se sprijină pe arhivele care nu vor să se deschidă sau pe mistificări făcute tendenţios și cu perspectivă ignobilă. Cu regret trebuie să spun că numai lipsa de simţ moral poate să ne facă să nu vedem ce se întâmplă acum chiar sub ochii noștri la est de Prut. Vă imaginaţi care era teroarea de pe poziţia de mare putere cu acoperirea ideologică ?comună? și cu lipsa actualelor mijloace de comunicaţie și informare ?! Marele nostru regret este că am întârziat culegerea acestor mărturii atât de mult, încât mulţi martori direcţi au trecut deja la cele veșnice, odată cu adevărul lor. În istoria orală nu trebuie să ne pripim, dar trebuie să ne grăbim. Temporizarea slujește minciunii și purtătorilor ei. L-am cunoscut pe Mircea Jemna aproape întâmplător. Un bucovinean cu o memorie fabuloasă, care este și animatorul (președintele) istoricei Asociaţii pentru Cultura și Literatura Poporului Român din Bucovina (filiala Donciu Flondor, Brașov) care, prin relatări și imagini fotografice ne-a convins cât de preţioasă rămâne memoria acestor oameni ca ultimă și necesară contribuţie la bunăstarea noastră spirituală. Am văzut niște fotografii de grup ale reuniunilor corale din școlile românești din Cernăuţi (1914-1915), care m-au emoţionat ca niște icoane. Cele mai mici gesturi de viaţă cotidiană aveau parcă mai mult suflet și pun în evidenţă caractere și atitudini demult pierdute. Orice trăitor în contemporaneitate poate să se întrebe unde este progresul? Ce am pierdut din ce eram, ca să câștigăm ce avem astăzi? Sper ca mai tinerii mei colegi implicaţi în culegerea acestor date, studenţii d-lui Ungurean, să descopere o nouă lume și o altă scară valorică, să reconsidere obiectivele actuale ale mediului intelectual în care se mișcă și mai ales, să se angajeze cu responsablitate și entuziasm, într-o operă de subtil impact și de rezistenţă. Sper, deasemenea, ca lucrurile să nu se oprească aici. Din luna martie începem aceleași investigaţii pe un grup de basarabeni, aparent mai numeroși, selectaţi prin bunăvoinţa d-lui Eugen Cadiu, fostul secretar al Neamului Românesc, filiala Brașov. Pe termen lung, în 2005, urmărim relansarea prin istorie orală a culturii industriale din Țara Bârsei în secolul XX, unde un accent special vom pune pe industria aeronautică. Pentru toate aceste subiecte, îi rugăm pe cei care au ceva de spus, care au fost, mai mult sau mai puţin în mijlocul evenimentelor locale, care au fost și au rămas niște martori ai vremurilor care au trecut peste ei și vor să ne povestească despre acele timpuri convinși fiind de importanţa mărturiei lor, să nu ezite să ne contacteze. In afara valorificării în forma clasică, a cărţii, materialele astfel adunate sunt difuzate pe internet, în probabil primul site de istorie orală românească www.memoria.ro și mai nou, dar deocamdată în construcţie, www.aviatori.ro. Pe această cale, sperăm să ajungem mai repede în conștiinţa tinerei generaţii, ieșindu-i în întâmpinare pe internet, iar demersul nostru educativ să fie cel puţin eficace. Din motive materiale, investigaţiile noastre se realizează pe aria orașului Brașov, poate până la graniţele judeţului. Vom avea însă și mărturii trimise prin poștă din alte orașe ale ţării, sau înscrise prin internet. Dl Dr. Ungurean va realiza interviuri în vacanţa de iarnă 2003-2004 mai aproape de graniţa de nord-est, profitând de o vizită la locurile natale. Nu excludem deci, ca informaţia să parvină și din alte regiuni ale ţării, și chiar am rugat studenţii din alte localităţi să încerce să găsească subiecţi și acasă. Deși cea mai sensibilă parte, înregistrarea în sine a interviului este, tehnic, una dintre cele mai simple etape, urmează transpunerea în format electronic scris, adică fisier text, care sperăm ca în acest an să nu mai fie atât de chinuitoare, prin folosirea unui pachet de soft dedicat prelucrării interviurilor. După corectură, care va păstra oralitatea, dar va elimina greșelile de transpunere scrisă, fiecare student selectează cele mai bune două interviuri, face un rezumat , îi dă un titlul semnificativ (din text) și pregătește totul pentru identificare. Rezumatul interviului, ? pagină și cuvintele cheie, vor fi traduse în limba engleză. Pentru că se realizează cu foarte mult entuziasm tineresc și managementul proiectului este asigurat de membrii fundaţiilor ASPERA din Brașov www.aspera.ro și Boston, reţeta proiectului rămâne economică. Cheltuielile materiale sunt suportate în proporţie de peste 90% de fondatorul american, Dna Lidia Bradley Gheorghiu, Boston, MA. Lidia este o fiică a orașului, una dintre puţinii care, după un traseu de succes în străinătate, găsește de cuviinţă să întoarcă o parte din bani în ţară, prin angrenarea lor în proiecte importante, cu impact pe termen lung, și rezultate prin care s-ar putea face pasul de la cultură la civilizaţie. Relevarea adevărului este o problemă de patrimoniu spiritual comun, de consolidare pe baze perene a solidarităţii comunitare, deci, până la urmă, de regăsire a identităţii și a busolei. Chiar dacă deocamdată facem faţă efortului necesar și cheltuielilor impuse de aceste proiecte, așteptăm parteneri de bună credinţă, loiali obiectivelor și spiritului acţiunii , persoane fizice și juridice, instituţii publice si/sau private, care să preia punctual o parte din obligaţii și cu care să împărţim satisfacţiile finale ale lucrului bine făcut. Pentru orice idei, sugestii sau angajamente așteptăm să ne contactaţi la contact @aspera.ro, fax : 0268/418.353. sau tel. 0268318995 (M. Ivănoiu) 5 decembrie 2003 Mircea Ivănoiu