În cele două decenii și jumătate care au trecut de la prăbușirea regimului comunist au apărut sute de volume de memorialistică și analiză ale instaurării acestuia în România, au fost înființate asociații ale victimelor, institute de cercetare la nivel național, cursuri universitare de specialitate, muzee de prim rang, o comisie guvernamentală de analiză a dictaturii comuniste; au fost organizate expoziții, conferințe, cursuri de vară, a apărut un manual școlar (ce-i drept, doar pentru un curs opțional de istorie a comunismului în licee); au fost făcute emisiuni radiofonice, seriale de televiziune, filme documentare și filme artistice – unele premiate la festivaluri de renume -, piese de teatru, și, nu în ultimul rând, au apărut zeci de situri internet dedicate rememorării perioadei comuniste.
 
Istoricii, oamenii de cultură și toți cei care doresc să înțeleagă anii 1944 – 1989 nu au stat degeaba în cei 25 de ani care au trecut din decembrie 1989. Activi au fost și cei care redescoperă epoca interbelică – ale cărei reușite au fost voit falsificate de către istoriografia comunistă și ale cărei excese negate de mișcările extremist-naționaliste. Numai pe situl nostru, la capitolul Cărți, apar până în prezent vreo mie de titluri cu referire la cele două perioade. Între rememorări și prezent există o legătură care nu poate fi tăgăduită: dacă nu poți schimba trecutul, îl poți înfățișa, demasca, în speranța că din povestea trăită se poate învăța. De aceea există istorisiri (și pentru expiere, desigur, dar despre asta, altcândva.)
 
Prin mărturisire cel care a trecut prin experiența istorică are un efect sigur asupra ascultătorului său binevoitor: sădește în acesta cunoaștere, de la cea a evenimentelor și faptelor, la cea a răului și a binelui existente în om; ca supraviețuitor el dovedește că supraviețuirea este posibilă chiar și atunci când nu renunți la principii și că rezistența nu este futilă; povestitorul împărtășește prin urmare nu numai cunoașterea trecutului dar și o tărie morală care poate ajuta generațiile noi în alegerile civice și politice ale prezentului: aceasta este miza oricărei acțiuni educative și rațiunea de a fi a sitului nostru. Poate că astfel putem schimba totuși istoria – nu pe cea trecută, dar pe cea pe care o construim noi-înșiși acum. Iar dacă ceea ce spune unul dintre supraviețuitorii intervievați de Valeriu Antonovici în filmul său despre deportările în Bărăgan este adevărat: ”mă tem ca toate eforturile voastre să nu fie inutile… tragedii au mai fost în istorie și înaintea comunismului.. și vor mai fi” tot este de datoria noastră să încercăm să le prevenim. Cum altfel să ne petrecem viața?
 
În anul de față, 2014, aniversarea de argint a evenimentelor de acum 25 ani, situl Memoria.ro va atrage atenția în secțiunea Actualitate asupra unor eforturi deosebite pentru a face cunoscută istoria noastră recentă și pentru a contracara în același timp ecouri nostalgice și anti-democratice care se aud – rostite de amnezici, de oameni de rea credință, de populiști, de necunoscători - în prea multe discursuri personale sau mediatice.
 
Cum a fost posibilă instaurarea unui regim nedorit de populația majoritară a țării în 1944-45? Ce a dus la transformarea mentalităților românești în așa măsură încât sechelele să dureze și după 25 de ani de la căderea regimului împotriva căruia oamenii s-au ridicat atunci riscându-și viața? De ce avansăm atât de încet pe drumul democratic? Iată doar câteva din întrebările relevante pentru prezent, pentru alegerile noastre actuale.
 
La aceste întrebări răspunde foarte explicit proiectul “În spatele cortinei de fier. Studiu de caz: România” (1944-1951) al Centrului de Studii în Istorie Contemporană coordonat de Alin Mureșan. Un proiect inițiat, scris și dus la îndeplinire de o mână de tineri, pentru tineri. Au câștigat susținerea unor asociații din țară, au convins programul Europa pentru cetățeni al Uniunii Europeene să le acorde sprijin financiar parțial, iar restul de fonduri au fost adunate de la mici donatori individuali, invitați să ”cumpere” secunde din film, fiecare în funcție de posibilități. S-au găsit astfel 33 de susținători individuali. Nu mulți, ar spune unii, dar mult mai mulți decât ar fi crezut scepticii din categoria”La noi nu se poate”…
 
Proiectul are ca rezultate un album cu fotografii despre Rezistența armată anticomunistă, un volum de benzi desenate despre Fenomenul Pitești și un film documentar, constând dintr-un colaj de mărturii ale victimelor, imagini de arhivă, explicații date de istorici, tineri și ei. În ritm alert, filmul explică cum a fost ”destructurată” (folosim termenul lui Alin Mureșan) societatea românească din perioada 1944-1951. Alin a scris scenariul, Bogdan Mustață semnează regia. Filmul a fost lansat la Muzeul Țăranului Român din București în decembrie 2013, prezentări au loc lunar în tot mai multe orașe din țară.  Televiziunea Română nu ar greși nicicum dacă l-ar prezenta – de mai multe ori. Nici Ministerul Educației dacă l-ar include în programa școlară. Tradus pentru început în engleză, el va fi prezentat în mai multe capitale europene în prima jumătate a.c. Mă număr printre susținătorii acestui proiect (ați ghicit, cred!). Este credința mea că el ar trebui cunoscut de toți educatorii și de toți tinerii – dar și de cei mai vârstnici pentru a-și împrospăta memoria. Pe siturile menționate mai jos puteți afla afla mai mult despre proiect și cum puteți lua legătura cu realizatorii pentru a vedea filmul:
 
http://www.cortinadefier.ro
http://www.cortinadefier.ro/in-spatele-cortinei
 
http://www.radiocultura.ro/2013/12/in-spatele-cortinei-de-fier-studiu-de.html
http://www.mediafax.ro/cultura-media/in-spatele-cortinei-un-film-despre-oameni-zdrobiti-de-comunism-a-avut-premiera-la-bucuresti-11737126
http://iest.ro/istoricul-alin-muresan-am-cunoscut-povesti-de-iubire-extraordinare-si-prietenii-care-tineau-de-jumatate-de-veac/
 
http://www.youtube.com/watch?v=qTIggIZrsso
http://www.youtube.com/watch?v=Dd4kM2y3_Us
 
Dacă proiectul “În spatele cortinei…” descrie succesiunea evenimentelor și metodele folosite de comuniști pentru a prelua puterea, filmul "Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească", realizat de Valeriu Antonovici și Claudia-Florentina Dobre, completează imaginea anilor de prigoană cu similară forță, lăsând să vorbească în fața camerei de luat vederi femei și bărbați care au fost deportați, copii fiind, din sate înfloritoare bănățene în pustiul Bărăganului. Mărturiile lor sunt tot atâtea lecții de viață, lecții de memorie  – iar realizatorii filmului  cred ei înșiși în valoarea lor educativă, văzându-le ca lecții date de victimele – învingătoare tinerilor de astăzi.
 
Sintagma ”victimă-învingătoare” este bine chibzuită de unul din cei intervievați, care declară în scena de deschidere, ca motto pentru întreg filmul: ”Am supraviețuit până la urmă și am învins. Eu mă consider învingător... Asta nu înseamnă că ar trebui copiii puși in asemenea situatii umile și degradante, experiența asta ar trebui scoasă definitiv din viața oamenilor… Cum a fost posibil să trec prin ce-am trecut și să înving?” O întrebare la care noi toți putem medita cu folos. Poate făcând-o găsim în noi resurse ca să învingem greutăți prezente cu siguranță mai mici și să construim un prezent mai bun. Tocmai de aceea speră Valeriu Antonovici ca filmul să fie arătat în cât mai multe școli și îl pune acestora la dispoziție gratuit. De menționat că și acest film și-a găsit susținători la nivel european dar și susținători individuali, fapt de angajament civic dătător de speranță.
 
Mai multe detalii și comentarii la următoarele adrese:
 
"Povestiri din Bărăgan. Amintiri din Siberia românească" realizat de Valeriu Antonovici şi Claudia-Florentina Dobre  (2012,
http://www.memorialuldeportarii.ro/?lang=ro
http://filmandmemorii.blogspot.ro
http://muntenia-news.ro/national/recurs-la-memorie-povestiri-din-baragan-amintiri-din-siberia-romaneasca/
http://www.youtube.com/watch/?v=51m9CS8JGzg
http://www.youtube.com/watch?v=wa3BhT1W9WM
 
Fragmente din film:
http://www.youtube.com/watch?v=z84pozG2lMI
 
Înrudit thematic cu filmul Antonovici/Dobre este documentarul de televiziune ”Fericita întristare a lui Visky András”, realizat de Jon Gostin (TVR Cultural şi TVR2), premiat de Uniunea cineaştilor din România cu premiul UCIN în 2011.
 
Protagonistul filmului, Visky András, a trăit de la vârsta de doi ani experienţa deportării în Bărăgan, între anii 1958-1964, împreună cu mama, Visky Julia şi cei şase fraţi ai săi, după arestarea tatălui, Visky Ferenc.
 
Filmul pune accent pe felul în care suferinţa şi întristarea produse de experienţa deportării au devenit, printr-o credinţă creştină autentică, însăşi calea salvării, sufleteşti şi trupeşti, a lui Visky András, a familiei lui şi a multora dintre deportaţii în Bărăgan.
(descriere preluată de pe pagina Facebook a lui Valeriu Antonovici).
 
Pentru că până la ora actuală nu am reușit să găsesc fragmente din filmul lui Jon Gostin pe internet, iată un interviu cu Visky Andras despre experiența sa din copilărie în limba engleză: http://www.youtube.com/watch?v=4f2YV9Bn93Y
 
Play:
http://www.youtube.com/watch?v=pwOjRGCRELE


Autor: Lidia Bradley