|
|
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
 |
Colectiv de autori |
Editura: New Europe College
Coordinator: Irina Vainovski-Mihai
Anul publicarii: 2010
ISBN: ISSN 1584-0298 |
detalii carte...
|
|
CONTENTS:
NEW EUROPE FOUNDATION
NEW EUROPE COLLEGE
7
STEFAN DETCHEV
DRESS, FOOD, AND BOUNDARIES.
POLITICS AND IDENTITY (1830-1912)
The Bulgarian case
19
SVETLANA DONCHEVA
SMALL REVOLUTIONS ON THE TABLE:
MODERNIZATION OF FOOD HABITS IN THE BULGARIAN TOWNS DURING THE 19TH CENTURY
45
ALEXANDER MAXWELL
SARTORIAL NATIONALISM AND SYMBOLIC GEOGRAPHY
77
MIHAIL NEAMŢU
SECULARISATION AND ORTHODOXY IN MODERN ROMANIA, WITH A SPECIAL REFERENCE TO THE PRACTICE OF FASTING
111
SIMINA RADU-BUCURENCI
BEYOND HUNGER. PERCEPTIONS OF AND REACTIONS TO SHORTAGES IN 1980S ROMANIA
143
RĂZVAN-SEBASTIAN STAN
EXPLORING A SPONTANEOUS PROCESS OF EUROPEAN
CULTURAL INTEGRATION ? FOOD, TASTE AND CULINARY PRACTICES
IN THE CASE OF MIGRANT WORKERS FROM EASTERN ROMANIA
175
SMARANDA VULTUR
L?ALIMENT PORTEUR DE CULTURE OU ? DIS-MOI CE QUE TU MANGES ET JE TE DIRAI QUI TU ES ?.
LE CAS DU BANAT
203 |
|
|
 |
De ce ne-am întors în România
Sandra PRALONG, coord. |
Editura: POLIROM
Iaşi
Anul publicarii: 2010
ISBN: 978-973-46-1714-2 |
|
|
Pare utopic şi grandios, dar ştiu că se poate. Lucrez cu tineri şi fiecare dintre ei, atunci când începe să capete încredere în sine, când se dezbară de neputinţă şi vede viaţa (în România) ca pe un lung şir de oportunităţi (şi nu ca pe o serie de probleme de rezolvat prin şmecherie, obrăznicie sau răutate), atunci când perseverează, când nu renunţă şi izbuteşte în fine să facă ce şi-a propus, îmi produce mai multă bucurie decât toate priveleştile, viaţa tihnită sau aurul din lume. Aş putea să-mi opresc povestea aici, restul e doar jurnal de călătorie (despre ?cum? am revenit, nu ?de ce?). Căci m-am întors efectiv ca să-mi aduc contribuţia, în felul meu şi atât cât pot, la schimbarea atitudinii celor cu care interacţionez, sperând că şi alţii se vor inspira de la ei, iar astfel se va cataliza o reacţie care să ne descătuşeze de teamă, de umilinţă, de frustrare şi de tot ce, adesea, ne face să scoatem ce-i mai rău din noi şi să îngropăm tot ce este sfânt şi bun. Se zice că mentalităţile nu se schimbă, dar cred că este greşit. Nu e o fatalitate să fim aşa cum suntem; ştiu că putem evolua şi altfel ? am experimentat transformarea pe propria mea piele. Am trăit în suficiente ţări diferite ca să văd cum fiecare dintre noi este atât ?produsul? cât şi ?cauza? mediului în care trăieşte. Suntem cu toţii influenţaţi, în bine sau în rău, de ceea ce ne înconjoară, iar ceea ce ne înconjoară, la rândul său, se poate schimba dacă noi ne schimbăm atitudinea ? ne trebuie doar curajul de a o face!
Pe scurt, m-am întors ca să repet cât pot de des o idee simplă, însuşită în străinătate, anume că singura noastră libertate adevărată este aceea de a alege atitudinea cu care privim viaţa şi că aceasta nu este fatal condiţionată de trecut. Odată ce înţelegem, cu toţii, lucrul acesta, nimic nu ne mai poate opri să creăm ? individual şi colectiv ? viaţa pe care o dorim în România.
Eleanor Roosevelt spunea: ?Nimeni nu poate fi umilit fără consimţământ?. Pe scurt, m-am întors pentru a mă număra printe cei care le reamintesc lucrul acesta celor din jur, încercând, pe cât posibil, să-i împiedice să-şi mai dea consimţământul ...
[pag 27-28]
|
|
|
 |
La 1700 "Ne-am întors acasă !"
Radu Miron COSTIN |
Editura: Editura Gutenberg
Târgu-Lăpuş
Anul publicarii: 2005
Colectia: Historia II
ISBN: 973-7919-40-8 |
|
|
| În lupta pentru destrămarea Unirii nu era suficientă doar fanatizarea maselor, trebuiau folosite şi toate mijloacele de înlăturare a conducătorului, a luptătorului pentru drepturi, care pentru unii era ?împotriva legilor istoriei de până atunci? deci înlăturarea episcopului. Şi condiţiile pentru înlăturarea lui au fost facilitate de rezultatele propagandei călugărului sârb care ?în cinci săptămâni a fost în stare să zdruncine din temelii ceea ce s-a zidit timp de aproape cincizeci de ani?. Ruptura dintre români s-a lărgit, rănile s-au mai înveninat, adversarii naţiunii române s-au îmbărbătat din nou ..., iar împărăteasa a venit foarte iritată asupra românilor şi cu atât mai mult asupra bietului episcop Ioan Inocenţiu Micu Clain, spune cu tristeţe G. Bariţiu (1.II/421). Cunoscute fiind serviciile aduse de căte sârbi Casei dominatoare, călugărul a fost dus la Viena sub pază onestă ?dar cineva tot trebuia să cadă victimă şi să fie pedepsit pentru rezultatele propagandei sârbeşti. Această victimă a devenit episcopul, într-un mod ce strigă la cer? (1.II/423). Memoriile trimise la Viena şi protestele din Dietă sunt transformate de către redutabilii săi adversari, de asemeni în acuze. [pag 56] |
|
|
 |
Destinul mişcării legionare. Ce este frăţia de cruce?
Ştefan APARASCHIVEI, Nicolae ROŞCA |
Editura: Vicovia
Bacău
ISBN: 978-973-1902-31-9 |
|
|
| Gustul muncii se deşteaptă în individ prin educaţie. De aceea, Corneliu Codreanu a creat pentru tineretul României şantierele de lucru (?tabere de muncă? le-a numit el) unde se făcea şcoala muncii, a efortului continuu. Fraţii de cruce au luat parte cu elanul caracterstic al vârstei lor, la aceste programe comune de muncă ale Mişcării Legionare. Ei puteau fi întâlniţi peste tot, scăldaţi în propria lor năduşeală, dar cu ochii plini de bucurie, lucrând de zor la reparaţia unui pod stricat, a unui drum obştesc desfundat, la ridicarea unui dig pentru a opri apele care se revărsau peste holde, la reabilitarea unei biserici vechi, ajutând unei văduve sărace pentru a-şi strânge recolta sau la construirea unui lăcaş de repaus pentru bolnavi şi bătrâni. Pretutindeni semănau cu propriile lor sforţări şi de multe ori învingând greutăţi şi neînţelegeri sau chiar opresiuni din partea organelor guvernamentale, opere bune şi dezinteresate pentru neamul lor. Pretutindeni aruncau sămânţa roditoare a creaţiei lor. Rezultatul acestui elan de muncă a fost fulgerător în conştiinţa românească. Mulţi români, tineri sau bătrâni, săraci sau bine situaţi, care nu făceau parte din Mişcare, au fost furaţi de entuziasmul fraţilor de cruce şi i-au ajutat, punând umărul alături de ei la muncile cele mai obositoare, păşind astfel şi ei în noul front al muncii româneşti. [pag 147-148] |
|
|
|
|
|
|
 |
| Cei care doresc sa isi publice memoriile sau sa
isi impartaseasca experienta o pot face trimtindu-ne memoriile in
forma electronica la editor@memoria.ro
sau folosind mesajele, cu conditia de a respecta regulile adoptate
de editorii sit-ului. |
|
|
|
