Prof. Dr. Sanda Golopenția, Brown University, n. 1940, fostă elevă la Lazăr:

Ca să-l aflăm, trebuie să-l căutăm. Cred că dorința de a afla ce s-a întâmplat în 1989 poate însufleți un anotimp plin în viețile mai multora dintre membrii generației voastre. Generația mea, eu în speță, luptăm încă pe baricadele anilor 1950, spre a înțelege ce s-a întâmplat cu părinții noștri și ce ne-a umbrit copilăria. La mijlocul anilor 1950 eram eu însămi elevă la Liceul Lazăr și anii aceia sunt și ei ani pentru a căror cunoaștere e nevoie de lucru în arhive. 

Dorința de a afla, transformată în misiune care determină inventarea mijloacelor este, în fapt, un noroc pe care vi-l doresc. El ar da tărie și elan generației voastre, într-o perioadă în care înmulțirea posibilităților și globalizarea riscă uneori să ne depeizeze pe toți, depărtându-ne de la miezul plin al vieților noastre. E bine ca în anii aceștia tineri să te formezi luptând cu greutăți reale și învingându-le treptat. 

 

Constantin Eretescu, scriitor, n. 1937:  

De acum înainte asta depinde de voi. Generația actuală s-a dovedit incapabilă să dezvăluie adevărul celor petrecute atunci. Mulți dintre cei implicați în evenimentele de acum două decenii mai sunt încă în poziții de autoritate. Ei vor face tot ce le stă în putere să ascundă faptele. Singur timpul îi va scoate la marginea drumului. Asta va face cu putință cercetarea adevărată a lucrurilor. Tinerii de acum vor putea să afle. 

 

 

Ioana Pieleanu, n. 1976: 

Care este adevărul despre revoluția franceză? Sau despre revoluția bolșevica? Despre războiul civil american? Sau chiar despre a noastră revoluție de la 1848? Cine a fost în spatele acelor revoluții, ce s-a întâmplat de fapt? Adevărul pare să își schimbe cu timpul prioritățile și faptele să își schimbe relevanța. În acest moment, la 20 de ani de la revoluție (o perioadă destul de nesemnificativă dacă o insertam intr-o carte de istorie), este important să știm adevărul despre contribuția membrilor securității la evenimentele din 1989, despre transferul de putere care, cel putin aparent, a rezultat în fosta securitate preluând conducerea post-decembristă sau despre cine erau asa numiții teroriști. Cu toate acestea, adevărul pe care îl cunoaștem despre revoluție cu toată certitudinea acum și cel al cărui relevanță îl va așeza în cărțile de istorie mulți ani de acum incolo, atunci când vom vorbi despre revoluție dintr-o sferă temporală și emoțională foarte îndepărtată, este că, în decembrie 1989, foarte mulți oameni, majoritatea tineri, au rezonat (desigur, într-un climat internațional deja pregătit), au ieșit din inerția personală care, cred eu, ne caracterizează pe noi, românii ultimelor decenii, și au murit nu pentru un interes propriu, ci pentru unul general. 

Și cum se întâmplă întotdeauna, morții nu beneficiază niciodată de fructul morții lor. Dar noi suntem aici să beneficiem, și adevărul este că dacă am învăța, sau ne-am lăsa să beneficiem în mod colectiv, așa cum revoluția a fost în final reușita unui act colectiv, poate că am putea trăi astăzi la adevărata valoare a acelor sacrificii umane.

 

Doina Jela,  scriitoare, redactor la Editura Curtea Veche, n. 1951: 

Ce inseamnă adevărul despre Revoluția din  decembrie?  Ne vom face despre acele evenimente, o imagine din ce in ce mai completă și mai nuanțată, pe masură ce mărturiile, documentele și cercetările se vor acumula. Adevărul nu e cuvântul potrivit, fiindcă presupune că  marturia, analiza, viziunea, concepția unui exeget  o exclude pe a tuturor celorlalți, or cele mai multe dintre ele, când sunt de buna credință, sunt complementare. Pe cele mincinoase, menite să manipuleze și a inducă, sau sa perpetueze confuzia, le vom distinge cu atât mai ușor cu cât vom citi mai multe lucrări. Despre Revoluția Franceză, de la care s-au scurs deja 200 de ani, s-au scris  sute de cărți, iar adevărul se află la intretăierea tuturor acestora. O sinteză a lor s-a scris insă, chiar la 200 de ani distanță, de către un mare istoric, François Furet, care a deranjat, scandalizat, dar a trebuit admis că era extrem de bine documentat, extrem de fin analist și onest istoric.

Despre revoluția română există deja multe documente. Criteriul dupa care ne dăm seama cât sunt de aproape de adevăr autorii respectivi, este, deocamdată unul singur: acela al identității lor. Dacă cel care scrie e un fost participant la masacre, nu va spune desigur, adevărul. Sunt mai multe șanse să-l spună dacă face parte din rândul victimelor. Dar indiferent din ce tabăra face parte, atât adevărul, cât și minciuna spuse de ei, nu vor putea fi decât parțiale. Imaginea pe care mi-o pot face eu, in 2009, va fi, cu siguranță, alta decât cea pe care și-o va face un istoric in  2029, dar va fi doar o imagine mai completă si mai nuanțată, nu mai adevărată sau mai mincinoasă.

Ce putem spune acum este că a fost atunci o revoltă populară (cauzată de mizerie, incurajată de  mișcările din restul spațiului sovietic, ațâțată poate de unii provocatori din sânul puterii, care voiau sa salveze ce era de salvat și să se salveze pe ei inșiși), recuperată de comuniștii din eșalonul doi și de rudele tinere ale acestora și transformată într-o reformă în folos propriu a statului anchilozat. A urmat schimbarea proprietății în folos propriu și cu asentimentul unei societăți civile și a unei opinii publice nedeprinse încă să reactțoneze. Foarte în mare. 

 

Lidia Bradley, fondatoarea sitului memoria.ro, n. 1954:

Eu cred că înșiruirea faptelor esențiale care au făcut posibilă căderea regimului Ceaușescu în decembie 1989 va deveni tot mai bine cunoscută, pentru că  aleg să cred în progresul democrației în România, în ciuda dificultăților politice actuale.  Lucrurile trebuie însă privite pe termen lung. Nu sunt atât de optimistă incât să cred că o analiză amănunțită a evenimentelor din zilele revoluției, insoțită de dovezi cu credibilitate juridică, va avea loc atât timp cât  oameni politici participanți la schimbarea de regim ? și susținătorii acestora din fosta Securitate - vor continua să aibă influentță politică.  Din păcate efortul societății civile pentru lamurirea actiunilor din perioada revolutiei nu a fost destul de susținut. Există insă semne ca acest efort continuă.  Subiectul este de mare interes, si este de negândit ca tinerii istorici din generația nouă nu i se vor dedica. Ei vor face lumina. Elevii de azi pot  deveni acești istorici. 

Intr-un articol din Jurnalul.ro (22.10.2009), ziaristul Ion Cristoiu face diferenta intre ?adevarul juridic? si ?adevarul istoric?: ?Câtă vreme nu sunt probe zdrobitoare la dosar, nici unul dintre cei implicați în evenimentele obscure din decembrie 1989, în frunte cu Ion Iliescu, nu poate fi pus sub acuzare. E vorba însă de contribuția pe care ar fi putut-o avea și ar putea s-o aibă Parchetul în descoperirea Adevărului istoric.? (http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/un-procuror-complice-la-ascunderea-adevarului-524766.html )

Autorul este în prezent sceptic, pe buna dreptate considerând climatul actual, că ambele adevaruri ar ajunge sa fie complet elucidate. Eu cred însă cu convingere că adevărul istoric va fi, în timp. Din punct de vedere istoric, nu este important ca făptașii să fie pedepsiți; este important ca ei să fie cunoscuți.   

Deja au fost scrise analize documentate , cum este ?Decembrie 89. Deconstrucția unei revoluții? de Ruxandra Cesereanu, Editura Polirom, 2004. Au fost luate interviuri, reținute în arhive. Prin întrebările pe care le pun cercetări de acest gen, prin acțiuni protestatare, ca acea a lui Teodor Mărieș, liderul Asociatiei 21 Decembrie 1989 (vezi cele două Editoriale din România Liberă spre care trimitem mai jos), prin acțiuni jurnalistice investigative și prin acțiuni judiciare (cum a fost anchetarea la Parchetul de Justiție a fostului președinte Ion Iliescu, chiar dacă sub standardele imparțialității juridice pe moment), înșiruirea evenimentelor din decembrie 1989 (ceea ce numim ?adevărul istoric?) va deveni tot mai bine cunoscută.

Spre completare:

 

25-10-2009 , "Morții și răniții Revoluției nu pot fi șterși cu buretele" - interviu cu Teodor Mărieș  , Petru CLEJ

18-10-2009 , Individul împotriva Statului - Mulțumiri Domnului Teodor Mărieș , Liviu ANTONESEI