Prof. Dr. Sanda Golopenția, Brown University, n. 1940, fostă elevă la Lazăr:

Aș vorbi nu atât de idealuri cât de dorința de a face ca viața din România să fie bună și demnă. Vedem astăzi, din ce în ce mai clar, că nu există locuri ideale sau culturi ale desăvârșirii. Nici în Franța, mult admirată, nici în Statele Unite, care i-au luat locul în mințile oamenilor ulterior. Că, trecând prin greutăți, oamenii ajung la un moment dat să se sature nu numai de ele, ci și de privitul cu jind la ce le izbutește altora. Și își spun: de ce nu și la noi? Și noi putem trăi mai frumos și mai înalt.

Voi sunteți tineri, tot atât de deștepți și de puternici ca orice tânăr din lumea asta. Și puteți realiza tot ce vă puneți în gând. Ce trebuie menținut cu orice preț e dorul de a acționa, de a contribui cu ceva la viața din colțul nostru de lume, punând-o firește în legătură cu lumea întreagă.

 

F. I., n. 1954:

Nu cred ca trebuie ?recuperat? ceva.  Și în comunism s-a facut cultură, de pildă în jurul filosofului Noica. Mulți oameni au gândit, au creat și au făcut public ce se putea.

Oamenii de cultură ai prezentului au libertatea să imagineze orice fel de idealuri.  Mi-aș dori să aibă o fantezie benefică și forța de a o pune în practică, să nu traiască numai ?pentru materie?, în detrimentul valorilor culturale și morale.

O idee concretă: ore de ?înțelepciune? pentru copii, în care să învețe de timpuriu cât este de fascinant să te inițiezi în toate științele și artele, să trăiești ca om integru și să poți filosofa asupra conditiei tale și a lumii din care faci parte.    

 

 

Ioana Pieleanu, n. 1976:

M-am invirtit ceva in jurul acestei intrebari, cautind orbeste cultura, intrebindu-ma de ce ma invirt, de ce ma intreb. Nu vad cultura, nu o pot identifica in multime pentru a putea raspunde ce idealuri ar trebui ea sa isi formeze, pe ce drum sa o apuce. Sa nu am un raspuns? Apoi am realizat ca pentru a avea un raspuns coerent, intrebarea trebuie sa fie la randul ei formulata corect. Intrebarea este la fel de importanta ca si raspunsul in ceea ce priveste progresul, intelegerea, descifrarea oricarei enigme.  

Pentru a-si putea ?forma idealuri?, pentru a ?recupera teren?, cultura ar trebui sa fie o entitate. Ori, nu este cultura mai degraba o stare? Sau un proces? Un proces care faciliteaza reflectia unei alte entitati, fie ea o tara, un popor, un grup, un individ? As caracteriza cultura ca fiind traducerea inteligenta simultana a amprentei umane asupra spatiului si timpului. Poate gramatical cultura apartine domeniului ?obiectului?, al substantivului, semantic insa, inclin sa o relocalizez in domeniul ?actiunii?, al verbului, conjugat intotdeauna la prezent... 

Cultura fiecarei epoci si a fiecarui popor este creata, definita de catre problemele, bucuriile, frustrarile, pacea sau razboaiele respectivei grupari umane. De catre cei care platesc pentru ea, si de catre cei care vor sa se razvrateasca impotriva celor care au banii sa plateasca. Pentru noi este irelevant sa dorim sa ?prindem din urma? cultura anilor ?70 din Statele Unite, de pilda, sau a Frantei anilor ?60, sau a Italiei anilor ?50. Nu castigam nimic fiind repetitivi, imitativi, plictisitori, adresind ceea ce deja a fost adresat de catre altii, sau mai grav, adresind ceea ce nu ne reprezinta. Cultura noastra a fost definita in timpul comunismului de situatia noastra, asa cum este definita de situatia noastra si astazi. Cultura in prezent, cred eu, ne reprezinta destul de lucid, reinventeaza rapid cuvinte, culori, expresii, imagini care incapuleaza societatea de astazi. Si daca nu ne place ce vedem, nu cultura este de vina; trebuie sa ne intoarcem catre societatea noastra si sa o reparam pe aceasta. 

Nota: desigur, studiul culturii universale care s-a petrecut in cei 50 de ani in care noi nu am avut acces la ea este important, dar pentru un om tanar cum sunt cei care ne pun aceste intrebari, ar trebui sa fie la fel de important ca studiul oricarei alte perioade istorice. De fapt, cred ca in aceasta directie se indrepta in parte intrebarea Cristinei... Sigur ca trebuie sa intelegem trecutul pentru a merge mai departe.