Ing. Mircea Ivănoiu, Universitatea Transilvania din Brasov, n. 1951:

O întrebare care îmi place foarte mult, pe care mi-am pus-o cu mult timp înainte și care a căpătat prin diferitele răspunsuri directe sau indirecte pe care le-am primit la rândul meu, de-a lungul timpului, destulă consistență. Tocmai de aceea va trebui să fiu concis și fatalmente lacunar în această replică.

De la început trebuie să spun că unul dintre factorii care explică debusolarea societății românești actuale este legat de anihilarea intelectualității, un fel de decapitare socială. Eu o văd mai gravă chiar decât crimele politice (cu care s-a suprapus parțial) pentru consecințele ei pe termen lung.

Sistemul este importat. Am discutat și am citit multe mărturii basarabene. Ideologia comunistă recunoștea tacit rolul leader-ului local (chiar dacă nu era decât leader de opinie) și a înțeles că primul pas în înfrângerea oricărei rezistențe locale este tocmai distrugerea acestor leader (anihilare fizică, deportare, compromitere morală).

Rămânând la exemplul Basarabiei unde lucrurile se văd mai clar, trebuie să știm că în rural, atunci, leaderi intelectuali au fost învățătorul (prin definiție stabilit în sat), preotul, notarul, vreun slujbaș la primăria locală, etc, dar din punct de vedere al modelului social erau și țăranii gospodari, cei care aveau gospodării mai răsărite, care aplicau tehnologii agricole mai eficiente, lucrau mai mult și beau mai puțin, aveau un cuvânt de spus în obștea rurală. Cei mai mulți, înțelegând ce se va întâmpla în comunism, au fugit în România, alții mai bățoși au fost uciși sau internați în lagăre siberiene, alții au fost deportați tot în Siberia unde era loc destul.

Turma rămasă fără păstor a fost ușor de manipulat.

Ulterior, nici intelectualitatea nou formată, deși îndoctrinată, nu a rămas pe loc ci a fost trimisă prin repartiție în toate colțurile Uniunii Sovietice și în țară au venit oameni cu aceleași calificări, rusofoni, din alte regiuni ale marii Uniuni Sovietice. Consecințele au fost și vor fi tragice. Acest mod iresponsabil de a dispune de viețile oamenilor după bunul plac și calculul superficial al unei clase politice imperiale încă nu și-a epuizat consecințele. 

Pentru a vedea cât de complexă este chestiunea relației cu marele vecin de la Răsărit vă recomand o carte apărută recent ? Vasile Ernu, Ultimii eretici ai Imperiului, editura POLIROM 2009, colecția EGOgrafii.

(Detalii la http://www.polirom.ro/catalog/carte/ultimii-eretici-ai-imperiului-3547/ )  

La altă scară, ceva asemănător s-a petrecut la noi, cum spuneam mai sus, la indicația consilierilor sovietici. Indiferent de meritele profesionale și politice, intelectualitatea locală a fost tocată în lagăre și colonii de muncă care au fost de fapt lagăre de exterminare. O altă parte a fugit peste graniță, dar în climatul Europei de după război nu a găsit prea multă audiență.

Mai grav este ceea ce s-a întâmplat după?

Politicul a pătruns în școală  și a creat false valori. Cea mai simplă cale a fost cea a diplomelor fără acoperire, adică o seamă de activiști comuniști, o parte proveniți din lumpen proletariat, au obținut diplome de bacalaureat, de studii superioare, poate chiar doctorale, printre gard. Deci a fost devalorizată munca intelectuală și s-a lansat o falsă imagine asupra importanței și utilității intelectualului în societate, implicit s-au pierdut pozițiile de leaderi sociali ale intelectualilor autentici (atâția câți mai există).

Aceasta a fost faza a doua, urmată  după 1990 de o faza a treia în care confuzia valorilor a ajuns impecabilă și suntem într-o veritabilă inflație de diplome doctorale.

Din degringolada creată de puterea comunistă prin amestecul în școală profită puterea postcomunistă, dar suferă o întreagă națiune care nu-și găsește drumul nici în mileniul III.

Subiectul școlii și al atacului la calitatea și profilul intelectualului este un subiect gras care nu poate fi expediat în aceste câteva rânduri, poate că alte întrebări mă vor ajuta să-l dezvolt. 

 

Constantin Eretescu, scriitor, n. 1937:

O întrebare interesantă, de bună seamă. Cred că s-au făcut analize temeince pe tema asta. Se pot da aici multe detalii, sunt multe istorii, principiul e însă unul: dacă elimini segmentul de populație care gândește, reduci semnificativ șansele să apară idei opuse celor pe care le propagă  regimul comunist. Cei care puteau fi acuzați că gândesc ? și intrau în categoria dușmanilor potențiali ? erau fie politicienii, fie intelectualii de toate felurile, între care ofițerii, în primul rând cei care luptaseră pe frontul de est, profesorii, juriștii, gazetarii, artiștii. Drept care s-a trecut la scoaterea lor din circulație. În funcție de epocă și de contextul politic, metodele au variat de la arestare și lichidare fizică în închisori sau lagăre, la reducere la tăcere prin procese, concediere, sau intimidare prin trimitere la munca de jos. Așa a ajuns hingher în București un foarte interesant poet bucovinean. Mulțime de scriitori, artiști de toate felurile au fost scoși din biblioteci, operele lor plastice din muzee. Între ei s-au aflat Arghezi, Blaga, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu, pentru a da numai câteva nume. Atacul asupra personalităților a fost dublat de atacul asupra instituțiilor. Au fost interzise publicațiile care nu conveneau politic, desființate organizații culturale, a fost epurată până și Academia Română. Au fost dați afară din universitate Tudor Vianu și Al. Rosetti. Consecințele acestei politici au fost devastatoare. Numai treptat și pe măsură ce-și consolida poziția politică regimul a trecut la repunerea în circulație a unora dintre intelectuali. Au reapărut astfel oameni ca Vladimir Streinu, C. Noica, alții. Adeseori, între ultima carte apărută înainte de a fi trecut prin răzătoarea regimului și prima de după recuperare au trecut treizeci de ani. S-a pierdut multă inteligență. Ca să nu mai vorbim de cei care nu au supraviețuit procesului. Sigur, generațiile de intelectuali ridicate între timp au suferit de lipsa modelelor, a celor care ar fi trebuit să-i educe.

 

F.I., n. 1954: 

Oamenii inteligenti si cultivati sunt mai greu de manipulat. Pot deveni periculosi pentru un regim politic absurd.