Ioana Nicola Pieleanu, n. 1976

Ateismul nu este o consecinta a comunismului; ateismul este o consecinta a epocii in care traim. In conditiile dezvoltarii stiintei si tehnologiei incepind cu secolul 20 si care continua exponential in zilele noastre, chiar si Papa poseda, cel mai probabil, o doza de ateism. De altfel, multe dintre chestiunile majore cu care ne confruntam in secolul 21, precum consumerismul excesiv, poluarea, cresterea excesiva a populatiei in raport cu resursele globale, atitudinea in fata evolutiei stiintifice si, in consecinta, atitudinea in fata religiilor, au fost anticipate de catre comunism. Dar comunismul a anticipat poate prematur in faza sa teoretica, iar comunistii au incercat sa isi impemlenteze idealurile, sau mai degraba ideile (care cu timpul au deviat tot mai mult de la idealuri), in mod fortat in etapa sa aplicata. Nu comunismul a fost de vina, ci comunistii si ?hotii comunismului?. Deoarece comunismul, in interpretarea mea, a fost furat si reutilizat in interese care erau tocmai antiteza comunismului. Nu a fost in mod necesar un furt premeditat, dar a fost, pentru un numar de indivizi interprinzatori, o oportunitate care nu a putut fi ignorata.  

Am sentimentul ca initiatorii comunismului (Marx et all.) au fost campioni la idealism, dar repetenti la psihologie. Poate ca nu au inteles foarte multe despre natura umana, despre natura organismelor vii in general si metodele lor de supravieturie. Poate ca nu s-au gindit la faptul ca instinctul de a supravietui si de a domina in propria specie, chiar si intr-un animal inteligent precum omul, nu poate acomoda acea utopie care oferea egalitate si justitie prin deposedare, care refuza sa vada valoarea diferentelor, si refuza sa considere valoarea compromisului. Pe de alta parte, cei pe care ii numesc ?hotii comunismului? au fost o populatie cu un puternic instinct de supravieturie, ne-educata dar isteata, care, in timp ce idealistii visau, a vazut oportunitatea de a rasturna ierarhia sociala in interesul ei, astfel incit sa se pozitioneze in zona de profit, de dominatie. Intr-un fel, nimic nou: acesta restructurare a puterii este un eveniment repetitiv in istorie; aristocratia a luat puterea din miinile bisericii, burghezia din miinile arisocratiei, si iata, in final, pretinsii comunisti din miinile burheziei, aristocratiei, bisericii si a oricui altcuiva care li s-ar fi putut impotrivi o data ce ar fi descoperit farsa. Insa spre deosebire de alte rasturnari politice si sociale, eu cred ca acestia nu au inteles si nici nu au crezut in idealurile care au servit la generarea respectivei rasturnari; au folosit idealurile comuniste doar ca arma si scut in drumul lor spre putere. 

O data ajunsi la varf, ca sa poate ramane acolo, au continuat sarada. Filtrate prin mintea lor analfabeta si lacoma, aceste idealuri au degenerat, unele in mod monstruos, altele pur si simplu hilar (ma rog, ne da mana sa radem astazi). Astfel, ateismul: nu cred eu ca erau tovarasii Gheorghiu-Dej sau Ceausescu atit de patrunsi de stiina incit sa le fie zguduita credinta in Dumnezeu. Dar cum ateismul era pe lista de principii a tovarasului Marx, ?Tovarasi, de astazi sutem ateisti?. Bifat. Mai tirziu, le-a prins bine acest ?ideal nobil?, nu numai pentru ca a eliminat pericolul bisericii in ceea ce priveste implicatia politica a acesteia, ci si pentru ca, pe masura ce sistemul politic s-a metamorfozat in totalitarism, rama icoanei, ramasa aparent goala, a prezentat o invitatie deschisa pentru comandantul suprem sa isi puna imaginea in ea. Din nou,  oportunitate ce nu putea fi refuzata...

 

F.I., n. 1954:

Comunismul poate fi interpretat ca un substituent al religiei, pentru că propune și el un ?Paradis? al dreptății și egalității. În aceste condiții, religia tradițională era concurența.

Totuși, oamenii făceau nunți și botezau în biserici, luau lumina de Paște?Pe mine, personal, nu m-a afectat nici o interdicție în acest sens, între anii 1965 ? 1989.