Cu gândul la Timişoara

Când te gândeşti la Timişoara, ce-ţi vine în minte?
Amintiri plăcute! Aveam echipa mea de fotbal, Ştiinţa. Mergeam cu tatăl meu la meciuri şi mă simţeam în siguranţă. M-am simţit bine la Timişoara. Am doar amintiri frumoase despre copilăria mea aici, în contrast cu anii de adolescenţă din Viena. Ar fi cam aşa: Timişoara – minunat; Viena – cumplit; New York şi restul Statelor Unite – absolut fantastic!
 
Unde îţi sunt rădăcinile? Nu sunt în Timişoara, nici în Viena...
Rădăcinile mele sunt în Statele Unite. New York a fost primul oraş în care am ajuns, în New York sunt toate echipele cu care ţin, New York este locul în care mă simt cu adevărat acasă. În realitate mă simt acasă oriunde în SUA. De fiecare dată când aterizez în SUA, mă simt în siguranţă.
Avem o casă foarte frumoasă, suntem sănătoşi, avem un grup minunat de prieteni. University of Michigan este mai mult decât generoasă cu mine, dar m-aş simţi acasă şi la o altă universitate în Statele Unite. Cu alte cuvinte, nu aş avea nicio problemă dacă, hai să zicem, aş primi o ofertă nemaipomenită de la Stanford. Aş merge la Stanford şi aş recrea în şase luni ce am în prezent în Ann Arbor.
Îţi mulţumesc pentru această oportunitate de a vorbi despre originile mele, Györgyi. Mă simt foarte aproape de tine şi interviul ăsta cu un caracter profund personal nu ar fi decurs astfel dacă nu ne-ar fi legat o prietenie cu totul specială, de o viaţă. Tatăl meu îl iubea mult pe tatăl tău. Făceau parte din aceeaşi generaţie şi nu trebuie să fii un expert în scrierile marelui sociolog ungur-german Karl Mannheim ca să înţelegi ce factor puternic de coeziune şi comuniune creează „generaţia”. Părinţii tăi au venit des la Viena să îl viziteze pe tata şi au trăit momente minunate împreună cu Maria Wilhelm, prietena „oficială” a tatii. Şi ea ţinea mult la părinţii tăi, era bună prietenă cu mama ta.
 
Mi-a rămas în amintire o seara când Lajcsi, tatăl tău, ne-a invitat la Opera din Viena. Toţi eram încântaţi, mama era transportată de emoţie. Lajcsi mi-a şoptit: „Ştiam că mama ta va fi entuziasmată, mă bucur că am putut să-i fac o plăcere”. Un om inteligent, cu bun simţ şi de o mare bunătate – asta era Lajcsi pentru mine. Iar prietenia noastră s-a născut, desigur, din trecutul nostru comun.
Da. Prietenia noastră specială este, de fapt, continuarea prieteniei între tatăl meu şi părinţii tăi. În mod bizar, memoria mea te asociază pe tine şi pe părinţii tăi mai degrabă cu locuri departe de Timişoara. Îmi amintesc de tatăl tău la Viena, dar şi la Neuss lângă Düsseldorf... Îmi aduc aminte o zi minunată când am venit cu tata la tine, la Köln. Câteva fotografii pe care le-am făcut atunci pe balconul tău sunt acum pe un perete, în biroul meu din Ann Arbor. L-am cunoscut pe fiul tău Danny când era încă un băieţel. Şi aşa a vrut soarta ca Danny să primească o bursă de MBA tocmai la Ross School of Business la University of Michigan, unde locuiesc şi lucrez eu. Bine, Ross este o şcoală excelentă, dar mai sunt şi altele. O coincidenţă extraordinară! Aşa că Danny a petrecut doi ani la Ann Arbor şi a fost de multe ori invitat la noi, de fiecare dată de sărbători. Nu am să uit ceremonia lui de absolvire şi cât de mândră erai!
Pe tatăl tău l-am admirat dintotdeauna şi parcă îi aud vocea când a intonat El male rahamim (Dumnezeu plin de îndurare), rugăciunea pentru morţi, care se recită înainte de Kadiş, la mormântul mamei mele, când am venit cu tata în vizită la începutul anilor 1970, probabil ultima oară înainte de vizita mea de acum. Era nespus de emoţionant, era cutremurător. Nu pot uita asta.
Locul nu joacă un rol important în prietenia noastră, doar niciunul din noi nu locuieşte aici, cu toate că pentru tine Timişoara înseamnă totuşi mai mult decât pentru mine, care am plecat la vârsta de nouă ani. Am fost atât de mişcat că ai venit împreună cu soţul tău Albert, numai şi numai ca să fii împreună cu mine când merg la cimitir, când revăd casa părintească şi sinagoga unde mergeam cu tata şi cu mama. M-aş fi descurcat şi singur. Dar prezenţa ta m-a susţinut şi a dat un conţinut profund personal acestei vizite. Mulţumesc!
 
1976. Andy cu tatăl lui

 
 
Interviu realizat în limba engleză de Getta (Györgyi) Neumann
Timişoara, iunie 2012.
Traducere din engleză: Adriana Rovo