Umor şi voie bună

Nu aţi amintit de problemele de aprovizionare în anii ’70-’80.Ali: N-am avut probleme. Eu lucram la ţară, la electrificarea satelor. Lucram fără ciubuc, dar de-ale mâncării găseam la sat. Nu am avut probleme de aprovizionare. Baba: Iar Bandi, fratele meu, a lucrat la centrul de aprovizionare a alimentarelor la Timişoara. Şi el ne procura câte ceva. Iar pui luam de la Comunitate.
 
Aţi ţinut caşer acasă?
Ali: Nu, dar luam carne de la Comunitate. Nu ne conformam cu totul tradiţiei, că pomul de Crăciun venea de la ţară.
 
Aţi sărbătorit şi Hanuca şi Crăciun?
Baba: Erica s-a îmbolnăvit, era foarte bolnavă. Şi atunci ne-am gândit să aibă şi ea, cum au ceilalţi copii.
Ali: Din punct de vedere alimentar, nu aveam probleme. Am o poveste dulce, mie mi-a plăcut. La 6 dimineaţa, mă trezeam să mă duc la coadă, să cumpăr lapte pentru copii. În fiecare zi. După aceea, am venit în Israel şi, după un an-doi, am mers în vizită la Timişoara şi am stat la cumnatul meu, Bandi, şi la soţia lui, Luci.
Baba: Înainte locuisem aproape de Bandi, în aceeaşi zonă de cumpărături.
Ali: Şi stăteam la Bandi şi de acolo era aproape magazinul acela, unde făceam zi de zi...
Baba: ...de dimineaţă...
Ali: ...coadă la lapte.
Baba: Ei acum nu consumă, Luci avea nevoie de lapte numai la făcut cozonac.
Ali : Ei, şi mă duc într-o zi să cumpăr lapte.
Baba: Luci te-o trimis.
Ali: (către mine, râzând) „Luci te-o trimis.” Nu se poate cu ea... Tot mă întrerupe! Deci, mă duc, stau la rând, înca era vremea când se făcea coadă. Stau, stau şi, la un moment dat, vine un fost vecin de bloc şi spune: „Ce-i, domnu’ inginer, vi s-a făcut dor de coadă?” (Râdem toţi în hohote)
Baba: Asta e adevărat, dar mai e şi un banc. Se punea lumea la rând, când încă nu era deschis magazinul. Unul întreabă: „Ce se dă aici?” „Nu ştim, dar sigur o să se dea ceva.”
Ali: Mie mi-a plăcut bancul ăla cu Ceauşescu, cel mai mult: Stă lumea la rând...
Baba: ...pentru paşapoarte...
Ali ...şi, la un moment dat, trece Ceauşescu cu maşina. Vede coada mare, coboară, se duce la rând şi întreabă: „Ce e aici?” „Păi, noi stăm pentru paşapoarte.”
Baba: Nu-i aşa bancul!
Ali: Ba aşa-i. Şi atunci, când a văzut lumea că Ceauşescu stă la coadă la paşapoarte, lumea a început să plece...
Baba: ... Dacă el pleacă, noi rămânem. (Râdem în hohote) Erau foarte multe bancuri. Hai să vă mai spun! Invită unul pe...
 
Arnold Junger, împreună cu Sharon, nepoata lui, la vizionarea unei diaporama despre Liceul Israelit.



Interviu realizat de Getta Neumann, Haifa, Israel, noiembrie 2012. Publicat în volumul "Destine evreieşti în Timişoara. Portretul comunității din perioada interbelică până azi". Editura Hasefer 2014