O excesivă modestie o împiedică pe doamna Maria Bucur Graur să realizeze, nu numai valoarea sa ca intelectual "de modă veche" dar si ca detinătoare a unor importante informatii legate de oameni si evenimente, informatii rămase intacte, în ciuda trecerii timpului.
    Doamna M. B. Graur este sora scriitorului Septimiu Bucur si, respectiv, cumnata criticului literar Ion Chinezu. Despre acestia - si nu numai - va fi vorba în dialogul nostru. (C.F.)
     În cadrul unui material documentar publicat în revista "Apostrof" nr. 4 din 1999, apărea o listă, întocmită, evident, de securitate, cuprinzând numele persoanelor care au avut legătură cu poetul Lucian Blaga. V-a surprins absenta numelui Ion Chinezu. De ce?
    
M-a surprins deoarece stiam că Ion Chinezu, critic literar si, respectiv, cumnatul meu, au fost buni prieteni. Înainte de a fi profesor la Facultatea de Litere din Cluj, Lucian Blaga a fost, după cum stie toată lumea, ambasador la Lisabona. A venit la Cluj, si până a rezolva o serie de formalităti legate de mutarea familiei sale la Cluj, a locuit în casă la familia Chinezu.
    
     ...V-ati fi asteptat să fie cap de listă.
    
Fireste, căci prietenia lor s-a mentinut pe întreg parcursul vietii...
    
    La pozitia 7 a aceleiasi liste figurează numele Septimiu Bucur...
    
Septimiu Bucur, fratele meu, figurează, într-adevăr, pe listă dar nu a fost dintre marii prieteni ai lui Blaga. Erau prieteni, dar exista o diferentă de vârstă...
    
     Era fratele Dvs. doar "planificator III", asa cum mentionează sus amintita listă?
    
Fratele meu, Septimiu Bucur, a absolvit Facultatea de Litere din Bucuresti si, în urma unui concurs, a fost numit Consilier de presă la Budapesta si apoi la Viena. După ce a capitulat Germania, Timi (asa i se spunea în familie) împreună cu Ion Chinezu, care era diplomat, a fost internat în lagăr.
    Amândoi erau cu familiile. Fiul lui Septimiu Bucur s-a născut în 1945, în lagăr. Tot în 1945, în luna noiembrie, ei s-au întros în tară. Aici situatia a fost de asa natură încât fratele meu
n-a putut obtine post de profesor, în plus, era adesea interogat de securitate. Pentru a evita alte neplăceri, a acceptat o slujbă la Copsa Mică - planificator III - cu care n-avea absolut nici o tangentă. El, care a făcut Literele si a avut activitate publicistică - a fost dintre putinii studenti care au colaborat la "Gândirea" lui Nichifor Crainic, a prestat această slujbă timp de 12 ani; venea sâmbăta seara la Tg. Mures, la familie si se întorcea la Copsa Mică lunea, locuia acolo, într-o gheretă. După o perioadă de oarecare destindere, a putut locui la Tg. Mures dar n-a putut nici acum să ocupe post de profesor, conform studiilor; a fost angajat ca secretar al Societătii medicale, adică tot ceva fără legătură cu preocupările si capacitatea lui.
    
     Activitatea de la Copsa Mică a avut urmări?
    
Da, sigur, a avut urmări asupra sănătătii... Copsa Mică este cel mai poluat oras din tară, lucru care a avut repercusiuni asupra sănătătii; în 1949 a făcut un cancer pulmonar si s-a prăpădit la numai 49 de ani.
    
     Revenind la Ion Chinezu, ca fost diplomat, a avut o soartă asemănătoare după revenirea în tară?
    
Lui Ion Chinezu, după revenirea în tară nu i s-a oferit nici o slujbă. S-a ocupat de traduceri dar n-a avut voie să semneze cu numele lui, a folosit diferite pseudonime. Era un foarte bun cunoscător al limbii maghiare - fiind din Ardeal a studiat vrând-nevrând si maghiara, a tradus întâi din maghiară, apoi, târziu, când s-a diminuat oarecum teroarea initială, a tradus romanul lui Thomas Mann, Casa Buddenbrook. Pensie n-a luat în timpul vietii; prima pensie a primit-o post-mortem, o pensie de 650 de lei.
    Tot post-mortem - a murit în 1966 - a fost recunoscut ca membru al Uniunii Scriitorilor i s-a fixat pensia maximă la vremea aceea de 4000 de lei, din care sotiei i-a revenit jumătate. Sotia - respectiv sora mea - n-a vrut să renunte la propria pensie - fusese profesoară - astfel că, pensia ei de 1300 de lei a fost completată de Uniunea Scriitorilor până la 2000 de lei.
    
     Cei doi scriitori au fost prieteni ai lui Blaga - unul mai mult, celălalt mai putin... Fiica Dvs., regretata Doina Graur, care avea un cult pentru Blaga, l-a cunoscut personal?
    L-a cunoscut personal pe Blaga, în casă la Ion Chinezu.
    
     ...Unde a locuit în timpul studentiei.
    
Da, dar nu-mi amintesc precis dacă l-a cunoscut în timpul studentiei sau ulterior, dar acolo l-a cunoscut. Revenind la absenta numelui Ion Chinezu de pe lista prietenilor lui Blaga, m-a surprins foarte mult. Au fost prieteni o viată...
    
     Aveti o explicatie în această privintă? Puteti face o supozitie?
    Nu, nu am nici o explicatie. Mai ales că în perioada de destindere se puteau vedea fără restrictii...
     Dar noi nu putem sti când a fost întocmită acea listă; dacă figurează Septimiu Bucur ca planificator la Copsa Mică, e de presupus că a fost întocmită în perioada în care a fost planificator...
    
    Avem satisfactia să constatăm că si securitatea avea lacunele ei.
    Revenind la cei trei membri ai aceleiasi familii: Septimiu Bucur, Ion Chinezu, Doina Graur, care, se pare, au împărtăsit acelasi destin: n-au ajuns niciodată la locul pe care l-ar fi meritat.
    
... Să începem cu cel mai vârstnic: Ion Chinezu; nu era un om dornic de publicitate, dar s-a ocupat, obligat de împrejurări, exclusiv de traduceri, într-o perioadă când ar fi avut multe de spus.
    
     Ceea ce mi se pare ciudat este că toti cei trei membri ai familiei Dvs. nu s-au putut afirma potrivit meritelor, chiar dacă fiica Dvs. a fost cercetător la Institutul "G. Călinescu" si chiar dacă a publicat o carte... Aveti vreo explicatie?
    
În vremea aceea a fost atotputernic Partidul comunist. El decidea... Asta ar fi o explicatie...
    
     Dar fiica Dvs. a prins si perioada de după 1989...
    
După ^89 a fost o deziluzie totală...
    
     La care adăugăm si incapacitatea de a accepta compromisuri...
    Chiar dacă s-au pus multe sperante în schimbarea aceasta, metodele erau aceleasi: trebuia să ai oameni care să te sustină, altfel nu puteai face nimic. Acum nu stiu cum e, poate e la fel, nu stiu...
    Revenind la prietenia lui Blaga cu Ion Chinezu: în casa lui Blaga, Ion Chinezu a cunoscut multi oameni importanti, de pildă pe sculptorul Ion Vlasiu, care era si un om de litere, a scris o carte...
    
     În perioada restrictivă, când Septimiu Bucur era la Copsa Mică, Ion Chinezu se vedea cu Blaga?
    Da, sigur, întotdeauna, pe tot parcursul vietii...
    
     Ati putea formula o concluzie generală asupra celor trei destine?
    Nici unul nu s-a putut realiza pe măsura capacitătii. Dacă ar fi avut alt climat social... Ion Chinezu, în loc să se ocupe exclusiv de traduceri, putea să mai producă ceva pe tărâm literar.
    Septimiu Bucur, după cinci ani petrecuti în Germania, a revenit în tară, desi, ca si Ion Chinezu, fusese sfătuit mai ales de rusii care cunoscuseră ororile comunismului, să nu revină, el nu credea că lucrurile stau chiar asa, mai ales că fiecare cunostea perfect limba... ar fi fost cu totul altceva... Nu puteau concepe că va veni un asemenea regim, am crezut că Occidentul ne va ajuta, dar, cum s-a văzut, americanii ne-au cedat imediat rusilor, ca să scape de grijă... Iar cine nu s-a adaptat, a trecut pe linia moartă.