File nestiute din istoria Marii Uniri MISIUNE TEMERARA

In sfârsit, dupa lungi asteptari si febrile pregatiri, Victor Antonescu poate pleca spre Iasi. Urmeaza, de fapt, partea cea mai periculoasa a misiunii sale. Ne-o va relata el însusi, cu acelasi lux de amanunte ca si în numarul trecut al revistei. Sa precizam doar ca unele pasaje mai putin relevante le-am masat în afara selectiei noastre, iar acolo unde au fost necesare am introdus scurte explicatii între paranteze drepte. Originalul jurnalului se afla în Arhiva Istorica a Bibliotecii Nationale, Fond Saint-Georges, pachet C/4. V. Antonescu
Joi, 10 octombrie. Am vazut pe colonelul Cartier la ora 12. Mi-a anuntat foarte vesel venirea în curând a generalului Berthelot, sfatuindu-ma sa-l astept spre a conferi cu el înainte de plecare. I-am spus ca stiam de la generalul Franchet si ca as dori sa-l vad neaparat înainte de plecare.
Mi-a declarat ca ar dori sa însoteasca pe Berthelot în atra la noi, desi seful de stat major de aci se opune.
Mi-a spus ca a studiat chestia plecarii mele si ca voi pleca [îmbracat] (în ofiter francez, confiat [încredintat] pe raspunderea bulgarilor, prin Tulcea; d-acolo ei ma vor trce Dunarea la Ismail într-o barca si apoi eu voi pleca cu trasura, cum voi sti eu, spre Iasi.
I-am raspuns ca m-am înteles cu chef generalul Franchet a ma duce cu automobilul în ofiter francez pâna la Sumla, si d-acolo în aeroplan, tot ca ofiter, caci ma va numi capitan în Legiunea straina, la Iasi. I-am explicat ca [pentru] plecarea mea la voia întâmplarii din Basarabia (Ismail), prin Galati sau Husi, la Iasi, trebuie sa schimb de mai multe ori trasura. Risc sa fiu recunoscut sau arestat si trimis fara ca nimeni sa-mi mai stie de urma, de politia lui Marghiloman, ca agent sau spion al Antantei, la Bucuresti, în mâinile lui Mackensen.
Ducându-ma cu aeroplanul si ca ofiter francez (n-am nevoie sa fiu în aeroplan cu uniforma, destul sa am actul de misiune si placa de identitate la mâna), am siguranta d-a ajunge la Iasi, iar St.-Aulaire posibilitatea d-a interveni, fiindca se aresteaza un ofiter francez, oricare ar fi originea lui. n tot cazul, St.-Aulaire poate sa reclame dreptul de a-mi vorbi si îi voi spune totul. Acesta este esentialul în cel mai rau caz. A convenit ca am dreptate, dar a spus ca nu de la Sumla, ci de la Razgrad voi pleca în aeroplan.
Vineri, 11 octombrie. Am vazut la ora 12 pe comandantul Cartier; mi-a spus ca tot ideea de a voiaja în ofiter francez este cea buna. Ca trebuie sa-mi fac o uniforma si un costum de aviator, ca va vorbi pentru aceasta la Serviciul de aviatiune. Ca de la Razgrad la Iasi voi ajunge în trei ceasuri, caci masina cu care voi merge face 200 kilometri pe ora. Ca nu pot sua peste 50 kg bagaje; i-am spus ca n-am mai mult, caci cufarul mi-a ramas în drum. e de parere ca trebuie neaparat sa astept aci sosirea generalului Berthelot, care, de altfel, trebuie sa-mi dea indicatia punctelor ce trebuie sa ocupam noi si a modului cum trebuie sa procedam; tot el va da aviatorului indicatiuni pentru drumul spre Iasi. Va vorbi mâine despre toate acestea cu generalul Franchet, care soseste de pe front asta seara. A ramas ca afara de ceva neprevazut sa-l vad duminica la ora 12 1/2 la popota lui, unde voi dejuna.
Sâmbata, 12 octombrie. La 10 dimineata am vazut pe generalul Franchet d'Esperey, care foarte vesel mi-a spus ca astazi armatele aliate trebuie sa fi intrat în Nis; n-are înca confirmarea dar un aviator i-a spus aceasta. Ca azi sau mâine doua regimente vor înconjura Sofia si vor fi stapâne pe liniile de comunicatie.
M-a întrebat când plec; i-am spus ca oricând vor hotarî, dar ca comandantul Cartier crede ca ar fi mai bine sa astept aci sosirea lui Berthelot. El mi-a spus ca nu, ca va trebui sa plec mai repede, deoarece agitatia creste, dupa informatiile lui, în Moldova, unde s-ar fi reprimat oricare miscare. Lucrul trebuind coordonat, iar nu precupetit. I-am raspuns ca sunt de aceeasi parere. A ramas sa studieze chestia plecarii mele cu seful sau de stat major (generalul Charpy) si sa-mi avizeze dupa amiaza.
La ora 2 am primit un aviz de la comandantul Cartier, rugându-ma sa trec pe la biroul lui la ora 7 1/2.
M-am dus si am convenit ca sa plec marti dimineata, îmbracat în capitan francez, cu avionul direct d-aci. O oprire la Sofia si alta la Razgrad pentru verificarea masinii si apoi d-aci direct la Iasi.
Mâine, duminica, la ora 12, voi încerca uniforma si la 12 1/2 dejunez cu el la popota. Sublocotenentul ajutor al lui m-a anuntat ca cufarul meu cel mare a sosit si se afla la el. A ramas sa strimit mâine dimineata la el sa-l iau. Comandantul Cartier mi-a aratat adresa mea de numire ca capitan si ordinul de plecare la Iasi ca curier catre St.-Aulaire. Ambele sunt iscalite de generalul Charpy.
Duminica, 13 octombrie. La ora 9 3/4 generalul Franchet a trimis la mine sa ma cheme la el. M-am dus imediat si fui pus pe neasteptate în prezenta generalului Berthelot, care sosise la ora 9 însotit de colonelul [Radu R.] Rosetti si doi ofiteri francezi.
Ne-am pus la vorba, l-am initiat de cele petrecute, i-am pus în vedere ca eu sunt gata sa plec oricând, ca plecarea mea este hotarâta pentru marti, 15 octombrie. I-am spus ca riscul persoanei mele trebuie sa nu intre cu nimic în socotelile si hotarârile lor. I-am atras atentia ca sosirea mea la Iasi va fi fara nici un inconvenient daca desfasurarea evenimentelor de ordin politic ar putea fi sprijinita de actiunea militara imediata a Aliatilor, prin trecerea Dunarii în ajutorul nostru, în cazul în care nemtii, prinzând pretext de venirea mea, ar vrea sp bruscheze situatiunea spre a zdrobi orice organizatie [organizare] de viitor. Daca, din contra, evenimentele politice ar lua-[o] înaintea posibilitatilor militare, viitorul poate fi compromis. El a cerut sa reflecteze, parând a înclina spre o amânare.
M-am dus de aci la comandantul Cartier si am încercat uniforma; l-am pus în curent cu cele ce am vorbit cu Berthelot; el era totusi hotarât pentru plecarea mea marti.
M-am dus la 12 1/2 la dejun la generalul Franchet, unde erau invitati si generalul Berthelot si colonelul Rosetti. Pentru ora 8 1/2 seara m-a invitat din nou la masa, împreuna cu Berthelot si Rosetti, generalul Franchet.
In interval, pe la ora 8 seara, am revazut pe Cartier, care mi-a spus caa vorbit si el cu Berthelot, care este ferm hotarât pentru o amânare, temându-se ca venirea mea la Iasi, aflata de nemti, sa nu dea nastere la represalii contra lui St.-Aulaire si a lui Bratianu, înainte ca Aliatii sa poata ajuta militareste.
La 8 1/4 am vazut pe Berthelot, care mi-a confirmat aceasta hotarâre. I-am spus ca eu ma supun hotarârilor militare, dar nevroind a fi acuzat eu de inactiune, l-am rugat sa tie încurent pe Clemenceanu si mi-a spus ca da. Ca a depesat ca el a amânat plecarea mea, care era deja hotarâta.
Luni, 14 octombrie. La ora 10 1/2 am vazut pe generalul Berthelot; dupa o lunga discutiune, cumpanind împreuna avantajele si riscurile, am hotarât plecarea pentru joi, 17 octombrie. El îmi va da o expunere generala si detaliata a situatiunii militare pe toate fronturile, scrisa în clar, putând, prin urmare, a fi citita de oricine, ce voi remite lui St.-Aulaire, si o expunere a situatiunii politice si militare în legatura cu interventiunea eventuala a României încifrate, spre a o remite lui St.-Aulaire; ca, pe baza ei, va face anumite declaratiuni.
n caz de pericol, plicul ce va contine ambele acte îl voi distruge. Colonelul Rosetti, cu care m-am plimbat în automobilul meu dupa amiaza, mi-a spus ca îmi va da o scrisoare a regelui Angliei catre regina noastra; si pe aceasta, în caz de pericol, o voi distruge1.
L-am rugat pe colonelul Rosetti, care dineaza cu Berthelot la popota lui Cartier, sa roage pe acesta sa-mi trimita acasa uniforma mea de capitan francez, împreuna cu ordinul de numire si de misiune la Iasi.
Marti, 15 octombrie. Ora 11. Am vazut pe generalul Berthelot, care mi-a citit cele 2 expuneri ce-mi va da. Am hptarât plecarea mea chiar pe mâine, miercuri ora 7 1/2 dimineata de la dânsul de acasa, în vedere ca oarecare informatiuni de sursa sârbeasca ce dânsul poseda, indica fierbere si agitatiuni în tara ocupata, mai ales la Ploiesti si chiar în Moldova.
Comandantul Denin, seful aviatiunii aliate, a venit si el; am discutat împreuna asupra plecarii mele chiar mâine în loc de joi si am plecat împreuna la comandantul Cartier, care mi-a declarat ca se opune ca generalul Berthelot sa-mi dea ceva în scris, chiar cifrat, si ca deoarece acolo se duce un om de autoritatea mea, sa-mi spuna tot ce are de spus si sa repet eu la Iasi. Astfel nu se stie daca într-un moment de pericol si aiurire a mea as mai avea timpul sau calmul necesar d-a distruge hârtiile. Mi-a aratat uniforma care era gata si pe care am si luat-o si încercat-o dupa masa.
Deci am plecat la comandantul Denin, la Serviciul de aviatie, unde am dejunat cu el si cu toti ofiterii lui. Am facut cunostinta lui locotenentul Noël care trebuie sa ma duca la Iasi si cu care am discutat în detaliu. A ramas ca azi, la ora 7 seara, sa se gaseasca odata cu minela comandantul Cartier spre a lua ultimele dispozitiuni.
Dupa masa am vizitat pâna la ora 4 fabrica admirabil instalata de aeroplane ce comandantul Denin, el însusi, a organizat si instalat aci. Poate deja fabrica 2 aeroplane pe zi. M-a instalat în 2 aeroplane ca sa vad cum se sta si mi-a aratat aparatul locotenentului Noël, cu care voi pleca. Afara, o ploaie strasnica s-a pus si comandantul Denin mi-a spus ca, în asemenea conditiuni, plecarea pe mâine va fi probabil imposibila.
S-a hotarât sa plec fara nici un bagaj, sa stau 2-3 zile la St.-Aulaire si, apoi, sa-i avizez printr-un mijloc convenit, ca sa vie Noël si sa ma ia de la Iasi, la locul si ora convenite.
La 3/16 octombrie 1918, Victor Antonescu, care nu mai zburase niciodata, parase, în sfârsit, Salonicul. Pilotul avionului era locotenentul Louis Noël, decanul pilotilor francezi, distins în actiuni de vânatoare, recunoastere si bombardament duse în bataliile de la Marna, Verdun si pe frontul din Orient. Misiunea primita de Noël era însotita de ordinul imperativ al generalului Berthelot de a reusi cu orice pret. El beneficia de data aceasta de un avion nou, tip Breguet 14, cu o viteza de 150 km/ora. Dar un aparat neînarmat, pe care trebuia sa-l conduca folosind doar o busola si un altimetru. Neavând o harta aeronautica, el a fost nevoit sa se ghideze dupa o foaie de atlas scolar si tinând cont de informatiile despre configuratia geografica a Moldovei furnizate de un învatator român din Salonic.
Dupa doua popasuri, în dimineata zilei de 9/16 octombrie, pe o vreme foarte urâta, rece si ploioasa, avionul porneste din Sofia, strabate Dobrogea, trece Dunarea, îndreptându-se spre Iasi. La ora 11.50 aterizeaza la liziera unei paduri aflata la 16 km de oras.
Aici cei doi se despart. Louis Noël se ridica în aer si, foarte firesc, aterizeaza pe aerodromul din Iasi. De aici, într-un automobil, însotit de un ofiter român, se îndreapta spre Legatia franceza. Faptul a stârnit nemultumirea premierului Marghiloman, care l-a acuzat de încalcarea neutralitatii României. A fost nevoit, însa, sa cedeze si sa-i permita sa plece a doua zi, Noël luând ca pasager pe consilierul de presa Robert de Flers.
In ce-l priveste pe Victor Antonescu, acesta, dupa ce s-a îmbracat în haine civile, a parcurs un drum obositor si catre orele 16 ajunge la locuinta lui Saint-Aulaire. Iata cum relateaza, în amintirile sale, evenimentele ce au urmat:

Când am sunat la usa, mi-a deschis, un valet, care m-a condus într-o camera pregatita anume pentru mine si mi-a servit un prânz excelent pe care l-am savurat, caci nu mâncasem nimic din ajun. Valetul mi-a explicat ca d-l de St.-Aulaire nu va întârzia mult. Nu-mi reveneam din surpiza de a fi fost asteptat acolounde nu ma asteptam, dar, odata refacut, am cerut fidelului valet al ministerului Frantei sa-l anunte de sosirea mea pe d-l Ion Bratianu, care locuia în casa de alaturi.
Ion Bratianu a sosit dupa câteva minute si m-a îmbratisat cu lacrimi în ochui. Am aflat de la el ca avionul meu, care trebuia sa se întoarca la Salonic, a trebuit sa aterizeze din lipsa de benzina la Iasi, ca pilotul meu, locotenentul Noël, era anchetat de autoritatile militare; ca presedintele Consiliului [de Ministri], Marghiloman, se interesa personal de aceasta afacere si ca d-l St.-Aulaire se afla chiar în aceste clipe la el pentru discutarea acestei probleme.
L-am pus pe Ion Bratianu la curent cu situatia militara de pe frontul din Occident si cu cea a Armatei din Orient, cu întrevederile mele cu generalul Franchet d'Esperey si generalul Berthelot, cu planul de campanie care trebuia sa-l aduca, dupa circa cincisprezece zile, pe generalul Berthelot în fruntea unei armate la Giurgiu, cu întâlnirea mea cu d-nii Clemenceanu si Pichon si cu ceea ce guvernul francez astepta din partea României.
Generalul Franchet d'Esperey trebuia sa avanseze cu grosul trupelor spre Belgrad si de acolo sa se îndrepte spre Budapesta. Noi trebuia sa-i atacam pe nemti, pentru a face caduc tratatul de pace de la Bucuresti, sa ne alaturam armatei franceze a generalului Berthelot în momentul trecerii Dunarii si sa constituim aripa dreapta a armatei generalului Franchet d'Esperey. Era nevoie deci de rasturnarea urgenta a guvernului Marghiloman si de a lua, sub masurile necesare pentru pregatirea mobilizarii generale a trupelor noastre.
Foarte emotionat, Bratianu m-a ascultat mult timp în tacere. Atunci a sosit d-l de St.-Aulaire care, prevenit de Noël de sosirea mea, îl avertizase pe Ion Bratianu de prezenta mea. Am ramas toti trei sa discutam pâna seara târziu, imaginând diferite ipoteze pentru a ajunge cât mai sigur la scopul propus.
S-a hotarât ca eu nu voi parasi casa ministrului Frantei si ca va fi pastrat secretul absolut asupra prezentei mele la Iasi si a locului unde ma adaposteam. n acel moment în toate ministerele de la Iasi se aflau ofiteri germani, Bratianu însusi fiind supravegheat îndeaproape. Nu putea deci sa duca el Regelui aceste stiri atât de urgente. S-a servit pentru aceasta de [Nicolae] Misu, fost ministru al României la Londra, persona grata la Curte. Misu a venit sa ma vada la domiciliul ministrului Frantei a doua zi dimineata si, prin el, Regele a fost pus la curent cu toate detaliile situatiei: eu însumi nu l-am vazut decât mai târziu.
Rugat de Ion Bratianu, a venit sa ma vada generalul [Constantin] Prezan [fostul sef al Marelui Cartier General].
Acasa la ministrul Frantei, la Iasi, eram destul de înghesuiti, nu exista decât un singur birou-salon ca loc de primire. n ziua când a venit sa ma vada generalul Prezan, în aceasta încapere se afla deja Sir George Barclay, ministrul Angliei. Cum noi credem ca el nu întelege româneste, ne-am asezat într-un colt retras pentru a discuta.
Generalul Prezan, cu tactul si prudenta cunoscute, facea obiectii din punct de vedere militar; la rândul meu, îi semnalam din punct de vedere politic datoria imperioasa de a actiona cât mai repede. Ceva mai târziu, la dejun, unde erau prezenti marchizul de Belloy [atasatul naval] si Robert de Flers, ne-am regasit cu Sir Georges Barclay, care mi-a spus:
"Stiti ca v-am banuit a fi tradator, înteleg perfect limba româna si am urmarit de departe conversatia dumneavoastra. Din punct de vedere militar, generalul Prezan are dreptate, dar ratiunile politice pe care i le-ati prezentat trebuie luate în considerare".
A doua zi, printul Stirbei a adus proiectul de telegrama pe care Regele trebuia s-o trimita d-lui R. Poincaré, presedintele Republicii si d-lui Clemenceau, Presedintele Consiliului [de Ministri] francez, în care le anunta intentia sa de a reintra în lupta alaturi de Aliati, iar Ion Bratianu mi-a remis putin mai târziu textul telegramei pe care el însusi i-o trimitea d-lui Clemenceanu.
Am aratat cele trei telegrame d-lui de St.-Aulaire, le-am facut mici retusuri si el le-a trimis la Paris prin însarcinatul cu afaceri al Americii, care era singurul ministru aliat care folosea cifru; astfel, cele trei telegrame au plecat spre New York pentru a ajunge la Paris.
Cele trei documente erau destinate sa întareasca hotarârea luata, asteptând pregatirea mobilizarii generale a armatei noastre care trebuia sa fie precedata de rasturnarea guvernului Marghiloman. Ion Bratianu, ajutat de printul Stirbei, si-a asumat aceasta misiune pe lânga Rege, care, cu tot elanul inimii sale nobile, nu astepta decât sa actioneze.
In afara de Rege si Regina, ministrul Angliei, Ion si Vintila Bratianu, Misu, generalul Prezan, Robert de Flers, marchizul de Belloy si printul Stirbei, nimeni nu a stiut de prezenta mea la Iasi.
Când, uneori, voiam sa-l vad pe Ion Bratianu, prevenita, dupa ce îndeparta servitorii, ma astepta pentru a ma conduce la Bratianu.
Temându-se ca prezenta mea la Iasi sa nu fie desconspirata, d-l de St.-Aulaire a cerut [bancherului] Ion Chrissoveloni, ale carui sentimente proaliate erau demne de încredere, sa acorde azil pe proprietatea sa de la Ghidigeni unei persoane al carui nume nu trebuia cunoscut nici de catre el, nici de familia sa si personalul sau. Numele misteriosului oaspete urma sa-i fie cunoscut de d-l St.-Aulaire însusi, în momentul în care secretul nu mai era necesar.
La orele 11 noaptea, am parasit domiciliul ministrului Frantei într-un automobil, însotit de locotenentul francez du Sartel.
n timpul sederii mele la Ghidigeni, regele a demis guvernul Marghiloman si l-a înlocuit cu un guvern prezidat de generalul Coanda [24 octombrie/6 noiembrie 1918], mobilizarea armatei a fost pregatita în modul cel mai discret posibil, pâna în ziua când a putut fi decretata public [28 octombrie/10 noiembrie 1918]".
In ceea ce îl priveste, Victor Antonescu, numit, din nou, trimis extraordinar si ministru plenipotentiar la Paris, a plecat imediat la post. Revenirea sa a fost întâmpinata cu elogii de presa pariziana. Ea a fost calificata, si pe buna dreptate - cum titra, de pilda L'Excelsior din 11 decembrie 1918 - O misiune eroica.

1) Peste doua zile, colonelul Rosetti i-a mai înmânat lui Antonescu, pe lânga scrisoarea amintita, înca trei, adresate Reginei Maria, lui Ion I.C. Bratianu si Barbu Stirbei, cu îndemnul de a intra hotarât în lupta... în clipa când se va da semnalul de aci, nu înainte însa" (Generalul Radu Rosetti, Marturisiri (1914-1919), Bucuresti, Editura Modelism, 1997, p. 268).

Prezentarea si selectia textului:
Dr. Ion Mamina